Sabatic.ro

Japonia ieftina in 12 pasi simpli – varianta pentru backpackeri cu buget redus

Priveste imaginea de mai sus si spune-mi ce iti inspira. 

Mie, cel putin prima data cand am vazut-o, mi-a inspirat o durere groaznica de cap.

Dar, studiind-o cu atentie, harta metroului si a liniilor de tren din Tokyo a inceput sa ma surprinda. Logica si organizarea din spatele ei au ajuns chiar sa ma impresioneze. Iar in final sa constat ca nu e deloc greu de utilizat.

Cum altfel ar putea fi intr-un oras in care doar statia Shinjuku (cea de acolo, din stanga) are peste 200 de iesiri? Asta daca a apucat cineva sa le numere pe toate.

Pe cat de complexa e harta metroului din Tokyo, pe atat de incurajatoare e si parerea multor oameni cand aud de o posibila calatorie in Japonia:

“Japonia? Pff… tara scumpa. Stiu pe cineva care a fost si a zis ca e de trei ori mai scump ca in Europa…”

“Foarte tare! Dar ai grija ce faci! Sigur n-or sa-ti ajunga banii.”

Si tot asa.

Cand e Japonia tara scumpa

La finalul calatoriei, concluzia mea e insa una simpla:

Pe cat de ordonati sunt japonezii, cam la fel ar trebui sa fim si noi cu planurile de calatorie in aceasta tara. Japonia poate sa fie si foarte scumpa, si accesibila. Costurile totale reprezinta suma deciziilor mici pe care le luam.

Acestea depind de multe variabile, cum ar fi:

  • perioada din an in care mergem (in general cazarile sunt mai scumpe in perioadele: Golden Week (sfarsit de aprilie – inceput de mai), Obon (mijlocul lui august), de sarbatorile de iarna (Craciun, Anul Nou), precum si atunci cand infloresc ciresii, primavara, iar unele abonamente de autobuz nu sunt valabile in aceste perioade)
  • zilele din saptamana (unele abonamente pentru transport sunt mai scumpe daca includ zile de weekend, la fel si cazarile)
  • zonele pe care le vizitam si cum vrem sa ne deplasam intre ele (shinkansen, trenuri rapide, trenuri regionale, autobuz, avion – posibilitatile sunt foarte multe)
  • daca alegem sa ne facem abonamente de transport sau nu (luate unul cate unul, biletele de transport sunt in general scumpe; dar nici abonamentele nu au mereu sens – totul depinde de itinerariu)
  • ce fel de abonamente ne facem la transport (nationale, regionale, etc)
  • ce traseu avem (daca trebuie sa ne deplasam dus-intors pe anumite segmente de drum sau putem evita sa facem asta)
  • unde ne-am ales cazarea (daca locul in care ne-am cazat presupune costuri suplimentare de transport care ar putea fi evitate)
  • ce ne intereseaza cu adevarat sa facem in Japonia

Mai cred ca in aceasta tara e mai important ca oriunde stilul nostru de a calatori si ce interese avem.

De multe ori, modul in care abordam o tara intr-o vacanta (sau concediu) pe o perioada mai scurta de timp e total diferit de modul in care abordam aceeasi tara ca parte dintr-o calatorie mai lunga, de cateva luni, prin lume.

Daca suntem turisti in concediu e mai probabil sa urmarim sa ne rasfatam mai mult si sa profitam la maxim de timpul liber scurt pe care il avem la dispozitie.

Pentru ca urmatorul concediu poate ca va fi de-abia la anul. Si asta presupune mai multa distractie, relaxare si alte lucruri care nu sunt specifice neaparat Japoniei, dar sunt specifice unui concediu.

In acest caz poate ca e mai bine sa platim mai mult si sa compensam lipsa de timp cu bani, fara a incerca sa gasim cele mai ieftine solutii.

Dar… daca suntem intr-o calatorie mai lunga, daca timpul e de partea noastra si suntem flexibili sau daca, pur si simplu, n-avem multi bani, ceea ce am scris in acest articol se aplica mult mai mult.

Recunosc ca mie de Japonia mi-a fost cel mai mult teama, dintre toate tarile, ca nu ma voi descurca cu banii. De aceea, in continuare voi prezenta pasii pe care i-am facut pentru a ma descurca:

Pasul 1 Perioada din an conteaza si am tinut cont de ea pentru a decide cand sa merg acolo.

Pentru mine, aceasta tara a facut parte dintr-o calatorie mai lunga in Asia. Pentru Japonia, am ales sa merg la sfarsit de octombrie, inceput de noiembrie. Mai exact am ajuns pe 23 octombrie si am plecat pe 8 noiembrie 2018. 

In Japonia sunt lucruri de facut in orice anotimp, dar doua perioade sunt de maxim interes. Una e cand infloresc ciresii, iar a doua e toamna, cand frunzele copacilor capata culorile specifice. Perioada in care am fost eu mi s-a parut perfecta. Vreme buna, aproximativ 22 de grade. Preturi la hosteluri neasteptat de mici.

Cele mai scumpe perioade pentru cazari sunt de sakura, cand infloresc ciresii (primavara) si, de asemenea, in jurul sarbatorilor lor mai importante, in special Golden Week (sfarsit de aprilie si inceput de mai), Obon (mijlocul lui august) si de Craciun / Anul Nou. E de mers neaparat si primavara cand sunt ciresii infloriti, insa cu alte asteptari legate de buget sau cu o alta strategie – cum ar fi, eventual, stat pe la localnici.

Pasul 2 Am stabilit ce vreau sa fac in Japonia si care ar fi orasele pe care doream sa le vizitez. 

Pentru o prima calatorie de 16 zile, eu am fost interesat de Tokyo, de niste sate de langa Nagoya, de Hiroshima, Kyoto, Nara si Osaka.

Mi se pare foarte important sa le bifam pe Google Maps pentru a ne face o idee cu privire la distanta dintre ele. In functie de asta vom decide apoi ce e mai rentabil pentru noi in privinta transporturilor. Adica problema principala in Japonia, dupa parerea mea, la capitolul costuri.

Pasul 3 Am stabilit orasul de sosire in Japonia si orasul de plecare.

Sosire in orasul A si plecare din orasul B. Adica orase diferite.

Aici depinde si cum gasim biletele de avion. Insa, daca am de ales, de regula, pentru sosire si plecare voi alege orase diferite (sosesc in orasul A si plec din orasul B). Motivul este sa nu imi dublez traseul si sa pierd timp si bani degeaba.

Ajung in Japonia pe aeroportul din Tokyo si plec din Osaka pentru a nu mai face un drum suplimentar Osaka-Tokyo la final.

Eu din Filipine (Cebu City) am zburat in Tokyo, iar din Osaka am zburat spre Busan, in Coreea de Sud.

Pasul 4 Am decis care va fi modalitatea de transport intre orasele de la pasul 2. 

Eu am ales un abonament de autobuz cu calatorii nelimitate pentru 3 zile neconsecutive in cursul saptamanii  – 10200 yeni, adica 95 $ (sau 86 euro)

Cel mai probabil, daca nu mergem pe jos sau cu bicicleta si avem un traseu care include mai multe orase, alegerea va fi intre un abonament de tren si unul de autobuz.

Totusi, daca e favorabila itinerariului nostru, ar mai fi si varianta avion, mai multe companii low cost avand frecvent zboruri ieftine.

Din aeroportul Narita (Tokyo) avem companiile Peach Air, Jetstar Japan si Spring Airlines Japan, iar din aeroportul Haneda (Tokyo) avem Solaseed Air, Air Do, StarFlyer si Skymark Airlines.

Sunt foarte multe optiuni si combinatii de abonamente pentru transport pe care le putem face. Daca stim exact ce vrem sa facem in Japonia si unde sunt aceste locuri pe harta, alegerea va fi mai usoara. Exista abonamente de oras, de regiune, de mai multe regiuni, nationale, de tren, de autobuz, etc.

Abonamentele nationale trebuie achizitionate online inainte de a intra in Japonia si sunt accesibile doar turistilor (e posibil sa existe exceptii la aceasta regula, dar cel mai sigur e online).

Daca mergem pe principiul “Vedem noi acolo, ne descurcam”, s-ar putea ca aceasta expresie sa ajunga ulterior sa ne bantuie grav atat pe noi, cat si portofelele noastre. Motivul este ca biletele pentru distante mari luate separat, unul cate unul, in general sunt scumpe.

Pe 95% din bloguri se recomanda din start abonamentul de tren. Mai exact cel national, cu calatorii nelimitate, numit JR Pass.

Aceasta recomandare e cumva fireasca, mai ales pentru turistii care vin in concediu si au putin timp. Pentru ca ei sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru a profita la maxim de vacanta mai scurta pe care o au. Adica pentru a beneficia de o mare economie de timp si un plus de confort.

De asemenea, poate fi util si daca vizitam orase aflate la distante mari unul de altul. In plus, mai trebuie mentionat ca acesta poate fi folosit si in Tokyo, pe liniile de tren JR. Unul din site-urile de pe care se poate lua acest abonament de tren este: www.jrailpass.com

Eu o sa spun insa ca fiecare trebuie sa se uite cu atentie la traseul pe care si-l doreste si sa vada ce fel de optiune are sens pentru el si care nu.

Daca vizitam o singura regiune, poate ca un abonament regional are mai mult sens decat cel national. In plus, pe distante scurte biletele sunt suficient de ieftine pentru a fi cumparate direct de la gara (un exemplu ar fi Kyoto-Nara, care e sub 6 euro).

Daca nu vizitam prea multe orase, ar trebui sa vedem daca un abonament renteaza pentru noi sau nu. Un site util de cautare a pretului biletelor de tren este: www.hyperdia.com  (cu mentiunea ca la tren pretul total se compune de regula dintr-un Fare si un Seat Fee, in caz ca nu e evident de la inceput).

In continuare o sa spun de ce eu, personal, nu am preferat sa fac abonament la tren si am mers intre orase cu autobuzul:

  • in primul rand pretul. Am considerat ca pentru mine nu renteaza sa platesc 439 de dolari pentru 14 zile sau 276 pentru o saptamana. Adevarul e ca daca vom compara pretul abonamentului cu pretul biletelor de tren rapid pe distante lungi luate separat (unde un singur bilet poate ajunge si la peste 100 USD) evident ca e afacere. Dar avand si alte optiuni (si, cel mai important, nefiind in criza de timp) nu aveam de ce sa ma gandesc la bilete luate separat pe distante lungi si nici sa il compar cu ele.
  • in al doilea rand, cele 7, respectiv 14 zile sunt obligatoriu consecutive. Asa ca daca luam un abonament de 7 zile si il activam la sosirea in Japonia, nu ar mai fi fost valabil pana la plecare. Prin urmare, fie il luam pe cel de 14 zile si il foloseam peste tot, inclusiv in Tokyo, fie il luam pe cel de 7 zile si il activam dupa perioada de stat in Tokyo. Pentru mine aceste variante ar fi rentat doar daca as fi vrut sa fac un numar mare de calatorii intre multe orase intr-un timp scurt. Adica multe excursii de o zi cu trenul pe distante lungi. Ceea ce nu era cazul.
  • in al treilea rand, datorita faptului ca aveam la dispozitie 16 zile (adica timp suficient) si tinand cont si de traseul meu, am considerat ca pot sa merg 3 nopti cu autobuzul de noapte, iar in rest, pentru distante scurte intre orase sa folosesc trenuri regionale

Am stat o saptamana doar in Tokyo. Deci nu am mai avut alte excursii de o zi prin alte parti ca sa am nevoie de tren.

Si nici nu am avut nevoie de trenurile JR in Tokyo pentru ca am mers doar cu metroul. Mai departe, pentru celelalte 3 calatorii lungi (adica Tokyo-Nagoya, Nagoya-Hiroshima (cu schimbare in Osaka) si Hiroshima-Kyoto) am ales autobuzul de noapte (night bus).

Pentru trenurile pe distante scurte, adica Kyoto-Nara si Nara-Osaka, biletele erau suficient de ieftine luate direct de la gara ca din nou sa nu ma tenteze vreun abonament de tren.

Eu sunt ok cu calatoritul noaptea, am somn bun, iar autobuzele japoneze sunt confortabile, cu mult spatiu intre scaune. Ele sunt preferate in general pentru a nu pierde deloc ziua si a economisi o noapte de cazare. In plus, ma bucuram ca incepeam ziua la prima ora, tinand cont si de faptul ca multe obiective turistice se inchideau seara devreme, la ora 17:00.

Dar aceasta optiune nu este pentru toata lumea. O recomand doar calatorilor care stiu ca pot sa doarma noaptea in mijloace de transport in comun.

In plus, o problema ar fi si aceea ca, fiind drumuri bune, in functie si de distante, pentru niste night bus-uri autobuzele ajung relativ repede si, de aceea, timpul pentru somn e ceva mai scurt.

De multe ori, pentru orasele in care am fost eu, fie ora de plecare era destul de tarzie in noapte, fie ajungeam foarte devreme dimineata. Mai e si varianta de mers ziua cu ele, dar daca se pierde mult timp din zi pe drum nu stiu cat de convenabile mai sunt.

Abonamentul de autobuz cu calatorii nelimitate pentru 3 zile neconsecutive in cursul saptamanii l-am luat cu 10200 de yeni de la firma Willer Express, ceea ce in mai 2020 inseamna 95 de dolari americani sau 85 euro.

Acesta nu includea si zilele de weekend: https://willerexpress.com/st/3/en/pc/buspass/

Am mai gasit si alte firme, dar site-urile lor sunt doar in japoneza.

Abonamentul trebuia luat obligatoriu online, inainte de a ajunge in Japonia, dar cu cel mult doua luni inainte. De asemenea, pentru fiecare calatorie in parte era necesar sa rezerv locul dinainte, nefiind de tip hop on – hop hoff asa cum este la tren. Avantajul principal este ca, spre deosebire de abonamentul de tren, zilele nu trebuie sa fie consecutive.

E foarte important de vazut daca traseul autobuzelor se suprapune peste traseul dorit de noi si daca orele ne sunt convenabile. De asemenea, sunt anumite perioade de blackout, cand nu sunt valabile (ex sarbatorile Golden Week, Obon, Anul Nou). Daca nu, atunci poate ca abonamentul la tren este solutia mai convenabila, chiar daca e mai scump.

Pasul 5 Am decis cum voiam sa calatoresc in Tokyo in functie de interesele mele.

Am preferat sa merg cu metroul. Un abonament cu calatorii nelimitate pe toate liniile de metrou pentru 3 zile e 1500 yeni, adica 14$ sau 12,45 euro. Asta inseamna putin peste 4 euro pe zi. Prin comparatie, un bilet de metrou luat separat costa intre 170 si 320 de yeni in functie de distanta. Adica intre 1,41 si 2,66 euro pentru o singura calatorie. 

Pentru ca doream sa stau o saptamana doar in Tokyo, am luat doua abonamente de cate 72 de ore. Avantajul este ca ele isi incep valabilitatea in momentul in care sunt validate prima data si o incheie dupa exact 72 de ore. 

Astfel, activandu-l pe primul in jurul pranzului in prima zi si pe cel de-al doilea in a 4-a zi seara, am putut practic beneficia de transport cu metroul 7 zile in loc de 6.

Si aici optiunile sunt numeroase. Sunt multe tipuri de abonamente de metrou. De 24 de ore, de 48 de ore, de 72 de ore. Conteaza si cate drumuri estimam ca vom face.

De asemenea, exista mai multe companii care administreaza liniile de metrou. Ce am prezentat mai sus e abonamentul pe liniile Metro si Toei (adica Subway Pass sau Tokyo Subway 72-hour Ticket).

Mai trebuie sa spun ca exista un abonament si doar pe liniile Metro (Metro Pass) care e diferit de Subway Pass, incluzand mai putine linii, ceea ce poate provoca o confuzie din cauza numelui. Eu am luat Subway Pass-ul din aeroportul Narita, iar mai multe detalii se gasesc aici: https://www.tokyometro.jp/en/ticket/travel/index.html

Daca la punctul anterior (Pasul 4) alegeam abonamentul de tren, JR Pass national, atunci il puteam folosi tot pe acesta si in Tokyo pe liniile de tren (acestea sunt diferite de liniile de metrou).

Daca n-as fi avut nici abonament de metrou, si nici de tren (de niciun fel) o alta varianta ar fi fost sa imi fac un card Suica. Acesta e un card prepaid pentru calatorii pe care il incarcam anticipat. E util in cazul in care numarul de calatorii pe zi e mai redus. Cum voiam sa fac un numar ridicat de calatorii, mie nu imi aducea vreun avantaj.

Zona Odaiba, din sud, nu este acoperita de metrou. De asemenea, nici JR Pass-ul nu este valabil pentru aceasta zona. Acolo exista alte companii care administreaza linia de tren.

Pentru a o vizita, la dus am achizitionat un bilet de tren la fata locului (320 yeni, adica 2,67 euro), iar la intoarcere am traversat podul Rainbow Bridge pe jos (o plimbare cam lunga totusi).

Pasul 6 Am ales cazarea in Tokyo dupa ce am ales varianta de transport (adica metroul), si nu inainte 

 Am preferat sa aleg cazarea in functie de transport, si nu transportul in functie de cazare. Acest lucru l-am decis dupa ce am constatat ca o parte din cazari se aflau in zone neacoperite de metrou, dar acoperite de tren (chiar si trenurile fiind de mai multe tipuri). Decizand de la inceput (la punctul 4) ca nu vreau sa iau JR Pass, atunci pretul biletelor de tren pana la cazare luate in fiecare zi ar fi reprezentat un cost suplimentar.

Ideea e ca nu voiam sa fac abonament la metrou si sa stau intr-o parte a orasului unde nu era metrou si era doar tren.

Stilul meu de calatorie include hosteluri, iar in Japonia multe din ele sunt de tip capsula. Hostelurile de tip capsula sunt diferite de hotelurile de tip capsula, care sunt o idee mai scumpe. Unul din hostelurile la care am stat este acesta: https://www.agoda.com/oakhostel-cabin/hotel/tokyo-jp.html?cid=1844104

Rezervarile le-am facut pe Agoda pentru ca de regula preturile erau mai mici decat pe Booking.

Pentru ca distantele sunt mari si ca sa nu pierd mult timp pe transport, in Tokyo am ales sa stau la doua hosteluri. In prima parte a saptamanii am stat la hostelul de mai sus si am urmarit sa vizitez obiective din partea de est a orasului. In a doua parte a saptamanii am stat la un alt hostel din vest si am urmarit sa vizitez obiective de acolo.

In perioada in care am fost eu in Tokyo, pretul pe noapte a fost de 1494 yeni (adica 12,5 euro), respectiv 1798 yeni (15 euro) pentru un pat. Preturile variaza si in functie de ziua din saptamana, in weekend fiind mai scumpe.

Initial in Tokyo am vrut sa stau prin Airbnb. Insa nu cu mult timp inainte se intamplase urmatorul lucru:

https://matadornetwork.com/read/airbnb-just-deleted-80-percent-japan-listings/

80% din cazarile de pe Airbnb din Japonia fusesera eliminate de pe site. Aceasta s-a intamplat in urma unei legi destul de dure care urmarea sa reglementeze inchirierea de locuinte.

Nu stiu daca are legatura, dar surpriza a fost ca dupa acest episod am constatat o ieftinire a preturilor pe site-urile clasice de cazari.

Contrar obiceiului meu de a fi mai spontan, pentru Tokyo am facut rezervarile cu o luna inainte pentru ca preturile mi s-au parut nesperat de bune. Pentru restul oraselor am rezervat doar la late minute, de pe o zi pe alta.

Pasul 7 De la aeroportul Narita pana in Tokyo am luat autobuzul.

A costat 1000 yeni, adica 8,3 euro

Tokyo are doua aeroporturi, iar cel pe care am ajuns eu, Narita, este cel mai departe de oras. Prin urmare si costurile de transport ar trebui sa fie ceva mai mari. Exista multe variante, de la mai multe tipuri de tren pana la mai multe tipuri de autobuz.

Varianta pe care am ales-o a fost cea mai ieftina, si anume autobuzul Tokyo Shuttle, operat de firma Keisei. Mai multe detalii aici: https://tyo-nrt.com/en

A costat 1000 yeni, adica 8,3 euro (cu mentiunea ca noaptea si dimineata devreme este mai scump, adica 2000 yeni). L-am luat de acolo, fara sa fac rezervare inainte, in ideea ca avionul poate sa intarzie. Mai sunt si alte autobuze la acelasi pret, operate de alte firme, insa nu opresc in aceleasi statii. Eu voiam sa cobor la Tokyo Station si acesta mergea chiar acolo.

Mai exista o categorie de autobuze, numite limousine bus, insa ele sunt mai scumpe – 2980 yeni, adica 25 euro un drum, sau 4500 yeni (37,5 euro) dus-intors.

La plecarea din Japonia, din Osaka pana la aeroport, am luat trenul. De la statia de metrou Shin-Imamiya am luat trenul pe linia Nankai si am platit 920 yeni, adica 7,65 euro; aceasta fiind si cea mai ieftina varianta. 

 Pasul 8 Obiectivele turistice – Free Walking Tour, ghiduri cu discounturi, evenimente pe Facebook, multe obiective gratuite

Multe din obiectivele turistice sunt gratuite. Iar cele cu bani care ma interesau nu mi s-au parut prea scumpe.

De exemplu o intrare intr-una din gradinile din Tokyo care a inclus si un concert al unei holograme celebre la ei, Hatsune Miku (concertul nu e mereu, s-a nimerit sa fie atunci) a fost 300 yeni, adica 2,5 euro.

Un alt exemplu, intrarea la Golden Temple in Kyoto a fost 400 yeni (3,4 euro).

Acum sigur ca la Robot Restaurant e 8000 yeni (adica 65 euro) numai intrarea, fara sa includa meniul, dar eu ma refer aici la atractiile mai obisnuite, tipice. Depinde fiecare ce interese are, asa ca nu voi intra prea mult in detalii.

De asemenea, un alt lucru pe care l-am facut a fost ca in aeroport sa ma uit prin ghidurile promotionale despre Tokyo, expuse acolo pentru a fi luate de turisti. Pe cele care ma interesau le-am luat cu mine. Ideea e ca unele din aceste ghiduri ofera discounturi la anumite obiective turistice.

De exemplu, cand am vizitat muzeul de stiinta Miraikan (National Museum of Emerging Science and Innovation), unde intrarea e 630 yeni, am primit discount pana la 490 de yeni pentru simplul fapt ca le-am aratat ca am ghidul cu mine. (sunt mentionate in ghid obiectivele care ofera discount).

Un alt lucru pe care l-am facut in Tokyo a fost sa caut pe Facebook ce evenimente sunt in oras si sa imi fac programul si in functie de asta.

De exemplu, am prins un eveniment mare de cosplay in zona Ikebukuro in care zeci de tineri si tinere japoneze erau costumati in diverse personaje din animatii. Desi majoritatea din ei fac asta din pasiune, gradul de detaliu la care merg cu machiajul si costumatia e unul remarcabil.

Posibil ca acest gen de evenimente sa fie in mod frecvent in Tokyo in weekend-ul saptamanii care cuprinde si Halloween-ul. De aceea ofer un punct in plus acestei perioade despre care am zis la inceput pentru o vizita in Japonia.

De asemenea, am fost si intr-un Free Walking Tour in Tokyo in zona Shinjuku, care mi s-a parut foarte interesant. Ca la orice Free Walking Tour, la sfarsit se lasa o donatie.

Pentru mine Japonia e un spectacol in sine doar mergand pe strada si privind in jur. Oamenii ma fascineaza prin felul in care se comporta, cum vorbesc, cum isi petrec timpul si ce gesturi fac. La asta se adauga explozia de lumini si sunete de pe strazile centrale si din mall-uri, in contrast cu linistea nefireasca din metrou. Cum simt ca am parte de entertainment doar mergand pe strada in Tokyo, orice altceva incepe sa fie un bonus.

Pasul 9 Celelalte orase – One-Day Bus Pass in Kyoto, bilete individuale de metrou in Osaka

In celelalte orase diferite de Tokyo am procedat in felul urmator:

In Kyoto am luat un One-Day Bus Pass, abonament de o zi valabil pe toate liniile de autobuz. A costat 600 yeni, adica 5 euro. 

Sunt si aici multe variante de abonamente, atat de autobuz, cat si de metrou. Am ales autobuzul pentru ca ma ducea si in zone de care metroul era cam departe.

Abonamentul l-am luat cu o seara inainte de la hostel si am ales sa il folosesc in ziua in care voiam sa vizitez obiectivele cele mai indepartate: adica zona Arashiyama, Kinkaku Ji (Pavilionul de Aur) si Fushimi Inari. 

Aceste obiective, de altfel, mi s-au parut si cele mai interesante din Kyoto. Cu trezire devreme dimineata pentru ca pe la 5 seara deja unele din ele se inchideau.

Pentru ca in general hostelurile au o pozitie centrala, la restul obiectivelor am mers in celelalte zile pe jos.

In Osaka am luat bilete individuale de metrou si in rest am mers pe jos. Existau si aici multe variante de abonamente dar nu am avut nevoie de ele. Unele din aceste pass-uri pot fi insa avantajoase, ele incluzand si intrari la anumite obiective.

In Hiroshima am mers pe jos, la fel si in Nara, lucrurile care ma interesau fiind destul de grupate.

Cazarile la hostel in aceste orase le-am luat la preturi intre 8 si 14 euro, luate la risc, last minute, de pe o zi pe alta. Strategia last minute la risc nu inseamna ca merge mereu. La mine a mers, dar s-ar putea ca data viitoare sa nu mai mearga.

Obiceiul pe care il am e sa ma uit din vreme la optiunile de cazare care sunt intr-un oras, sa vad cam care e gradul lor frecvent de ocupare si apoi sa estimez ce sanse am ca sa merg pe last minute sau nu.

In Kyoto se mai platea in plus o taxa de oras de 200 de yeni (1,67 euro), stabilita de primarie, pentru fiecare noapte de cazare.

Intr-una din nopti am experimentat si o manga cafe (Manga Kissa) pentru ca am vrut sa vad cum e. Reprezinta unul din locurile in care raman japonezii peste noapte in cazul in care nu mai au transport. Aici ai la dispozitie o biblioteca de reviste manga, calculator cu internet (pentru asta e un cost suplimentar), bauturi non-alcoolice nelimitate de foarte multe feluri, dus si wifi.

Eu, pentru ca m-au vazut strain, am primit un Family Room care era mult mai mare decat o cabina normala. Nu era pat insa, erau doar niste perne mai moi. Cand am fost eu, pretul era similar ca la hostel, variind in functie de ziua din saptamana si intervalul orar.

Pasul 10 Mancarea – button restaurants, sushi train restaurants, lunch box-uri din supermarketuri

Aici sunt foarte multe optiuni si nu vreau sa intru mult in detalii pentru ca depinde de fiecare ce mananca si cum mananca.

A. Pentru ceva rapid, o optiune ieftina si interesanta sunt lunch box-urile din supermarketurile Lawson, Family Mart si 7 Eleven, care cuprind intr-un mod foarte frumos aranjat sortimente dintr-o gama larga de mancaruri japoneze. Astfel putem sa aflam usor cam ce ne place si ce nu. Acestea sunt in medie cam intre 400 yeni (3,4 euro) si 650 yeni (5,4 euro).

B. Mai sunt lanturile de restaurante ceva mai accesibile la pret unde mananca localnicii si pe care le descopeream mergand pe strada (evident, nu in locurile prea turistice). La acestea, comanda se face apasand pe niste display-uri cu touch screen, iar comanda ti-o ridici singur (mai sunt numite button restaurants). Probabil ca si automatizarea, cu autoservire, le face mai ieftine. Am gasit preturi de la 650 yeni (5,4 euro) in sus pentru o portie de mancare.

C. De asemenea, mai sunt niste restaurante foarte interesante numite “conveyor belt sushi restaurants” sau “sushi train restaurants”La intrare iti iei un bon de ordine, iar apoi, cand apare pe un ecran numarul tau, te asezi pe scaunul corespunzator. Ai la dispozitie o tableta, iar prin fata ta e o banda pe care trec farfuriile cu mancare comandate de restul lumii. In momentul in care farfuria ajunge in dreptul celui care a comandat-o, aceasta se opreste si apare un semnal luminos si sonor ca sa o ia de acolo. 

Majoritatea portiilor pornesc in general de la 108 yeni (0,90 euro) si, evident, ideea este sa comanzi cat mai multe. Aceasta poate sa fie si o optiune ieftina, dar si una foarte scumpa, in functie de cat de infometat esti. Este de incercat in primul rand pentru experienta.

D. Deloc de neglijat sunt si magazinele numite “100 yen shops” foarte populare in randul localnicilor. Sunt cu miile in Japonia. Aici se gasesc obiecte pentru toate necesitatile, iar multe din ele costa 108 yeni, adica un dolar (100 yeni+taxe). Referitor la mancare, doar dulciurile le-am remarcat in mod special de aici. Un exemplu de lant clasic de 100 yen shop este Lawson 100.

Pasul 11 Orientarea in spatiu – Am descarcat hartile de pe aplicatia Maps.me pentru a le folosi offline

Eu, personal, n-am avut nevoie sa cumpar cartela de internet. Pentru mine a fost suficient internetul de la hosteluri, din autobuze si din statiile de metrou, tren, autobuz (acolo unde era, ca nu mergea peste tot).

Pentru harti am folosit in special aplicatia Maps.me si le-am downloadat dinainte pentru a le putea folosi offline. De Google Maps m-am folosit mai putin, doar cand aveam conexiune, in special pentru a-mi face o idee privind distantele.

Daca eram in tranzit si aveam nevoie sa las bagajul undeva, in mai toate garile am gasit containere cu fise pentru lasat bagaje (coin lockers), iar pretul variaza in functie de dimensiuni. Eu le-am folosit doar pe cele mai mici, de 300 yeni (2,5 euro). Preturile variaza in general intre 300 si 600 de yeni.

Pasul 12 Am tinut evidenta cheltuielilor

Mie imi place sa tin banii sub control si sa imi notez cheltuielile. Unul din motive este acela de a putea face estimari ulterior si sa imi planific bugetele in functie de cat cheltuiesc.

Nu stau sa le notez item cu item. La sfarsitul zilei ma gandesc ce cheltuieli am facut si apoi le adun pe categorii. De exemplu, la mancare nu trec fiecare lucru pe care l-am cumparat, dar trec totalul pe ziua respectiva. (De ex.”Astazi am cheltuit 1500 yeni pt mancare” si trec la totalul coloanei Mancare pt ziua de azi 1500, etc). Daca am o mentiune de facut o trec la Detalii. Alt exemplu, la transport ma ajuta sa tin minte ce inseamna ieftin, ce inseamna scump in moneda locala si sa pot lua decizii in consecinta.

Japonia e o tara orientata cam surprinzator de mult pe cash si, de aceea, in multe locuri nu am putut plati cu cardul. Am scos bani folosind cardul Revolut. Comisionul la ATM pe unde am scos eu (Japan Post Bank – ATM in magazinele 7-Eleven) a fost de 216 yeni, adica 1,80 euro.

In continuare o sa fac totalul cheltuielilor pentru transport si cazare pentru a vedea cam pe unde m-am situat:

DENUMIRE YENI EURO
abonament autobuz intre orase
10200
85
autobuz aeroport Narita - Tokyo
1000
8.4
abonamente metrou Tokyo pentru o saptamana
3000
25
bilet tren zona Odaiba (Tokyo)
320
2.6
abonament de o zi autobuz Kyoto
600
5
bilete trenuri sate langa Nagoya + metrou Nagoya
970
8
tren Kyoto-Nara pe linia Kintetsu
620
5.2
tren Nara-Osaka pe linia Kintetsu
560
4.6
metrou Osaka
460
3.8
tren Osaka - aeroport pe linia Nankai
920
7.7
cazari hosteluri 13 nopti
18577
154.32
taxe oras Kyoto
400
3.32
TOTAL cazari la hostel
18977
157.64
TOTAL transport in orase si intre orase in Japonia
18650
155.3
TOTAL CAZARI + TRANSPORT IN JAPONIA
37627
312.94

In total, pentru cazare la hostel si transport in interiorul Japoniei (in orase si intre orase) timp de mai mult de doua saptamani am cheltuit 37.627 yeni, adica vreo 313 euro. Restul cheltuielilor, pe ce am mai dat eu banii, sunt irelevante pentru acest articol si nu prea are sens sa le trec aici.

Asa cum am mentionat, preturile la hosteluri variaza foarte mult in functie de perioada anului, zilele saptamanii si in functie de diverse promotii si oferte. In niciun caz valorile de la hostel nu trebuie luate in mod absolut.

In rest, legat de avioane, zborul Filipine – Japonia (adica Cebu City – Tokyo) a fost 63 euro cu Cebu Pacific, iar zborul Japonia – Coreea de Sud (adica Osaka – Busan) a fost 34 euro cu compania japoneza Peach. Aceste preturi nu includ bagaj de cala.

In incheiere, imi doresc ca fiecare sa decida de unul singur ce e scump si ce e ieftin si sa aleaga intr-o calatorie exact experientele de care are nevoie. Prin urmare, las aici link-ul catre cel mai bun site cu informatii despre Japonia pe care l-am gasit pe internet:
www.japan-guide.com

Lasa un mesaj mai jos si spune-mi ce alte metode si trucuri mai stii pentru ca Japonia sa devina o destinatie mai accesibila! Spune-mi, de asemenea, si in ce perioada a anului ai calatorit in Japonia.

5 2 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments