Bunătăți de la Băneasa: Cum am pregătit o rețetă de fursecuri pentru sărbători

Lista cu dorințe pentru Moș Crăciun era pregătită, bradul împodobit, iar în aer se simțea o aromă de portocale și scorțișoară. Îmi amintesc și acum cu câtă nerăbdare așteptam Crăciunul când eram copil. Era o sărbătoare a bucuriei în care toată lumea gătea mâncare bună și uita de grijile vieții de zi cu zi.

Uneori, e suficient să intru în bucătărie și să mă apuc să pregătesc niște rețete simple. E de ajuns să simt o aromă plăcută sau un gust familiar și gândul începe să mă poarte cu mulți ani în urmă. Prin intermediul gusturilor și al aromelor simt cum parcă mă teleportez în timp și încep să retrăiesc emoții și să îmi amintesc de momente de care poate uitasem. Așa se întâmplă și cu rețetele pentru Crăciun.

Un cozonac pufos, o plăcintă gata scoasă din cuptor sau niște fursecuri cu dulceață mă duc cu gândul în copilărie, la zilele de dinaintea sărbătorilor de iarnă, când încercam să deprind și eu cât de cât tainele bucătăriei.  

Rețeta de fursecuri reprezintă povestea familiei mele

Când eram copil, obișnuiam să merg în vacanțe la țară. Aici, în aceeași curte, locuiau atât bunicii, cât și străbunicii mei. Își duceau existența împreună și participau cu toții la toate activitățile pe care le aveau de făcut. Își împărțeau sarcinile și fiecare își făcea treaba așa cum putea mai bine.

Pe lângă nelipsiții cozonaci, îmi amintesc că nu era niciun Crăciun fără fursecuri. Mai mult decât atât, cele mai multe ingrediente ale rețetei erau din producție proprie și fiecare membru al familiei își aducea aportul.

Rețeta nu era una dificilă și o voi prezenta mai jos. Ca idee, ea presupunea realizarea unui aluat din făină albă de grâu, ouă, zahăr și ulei, apoi împărțirea lui în niște biluțe de dimensiuni mai mici și tăvălirea acestora prin albușul altui ou și nucă mărunțită. Acestea se puneau apoi la cuptor și, după ce erau gata, se ornau cu o linguriță de gem sau de dulceață.

Străbunicul meu era un om foarte vioi. Se cățăra în copaci deși era trecut de 90 de ani și mă impresiona mereu prin vitalitatea de care dădea dovadă. De cum venea toamna, era primul care se urca să culeagă prunele. Erau zile în care îl vedeai sus, cățărat pe crengi cu o găleată în mână, și alte zile în care lua pomii la rând și era primul prezent la adunat de prune.

Din aceste prune, bunica obișnuia să facă gem sau dulceață. Ea era tot timpul o persoană pe care puteai să te bazezi oricând, orice nevoie ai fi avut. Gătea excelent și pregătea un gem atât de bun, că fiecare masă avea un farmec aparte. Acesta era gemul care se folosea și la fursecurile puse pe masa de sărbători.

Străbunica era o persoană căreia îi plăcea să călătorească. Țin minte faptul că mă lua des cu ea în drumeții și îmi plăcea la nebunie să explorez locuri necunoscute. Pentru că aveam mai multe grădini aflate la distanță mare de casă, ea era cea care obișnuia să meargă până acolo și să adune nuci. Apoi le curăța și scotea sâmburii din ele. Mai departe, aceste nuci erau cele pe care le foloseam în rețetele de cozonac și fursecuri.

Făina de grâu era adusă de către bunicul meu. Obișnuia să meargă la moară, de unde se întorcea cu o căruță plină de saci de făină. El era foarte carismatic și popular în tot satul și avea un fel al lui de a fi care genera atracție și încredere în oameni. Întotdeauna negocia cele mai bune prețuri și găsea soluții pentru orice problemă.

Pe vremea aceea nu știam de făina pentru cozonac Băneasa și nici de alte ingrediente de calitate pe care le putem folosi acum. Însă toate mâncărurile erau pregătite cu multă dragoste și bucurie.

Practic, această rețetă de fursecuri reunește câte ceva din sufletul fiecărui membru al familiei. Prunele erau folosite datorită vitalității străbunicului și a dorinței lui de a se urca în pruni și a le culege, nucile erau rezultatul pasiunii străbunicii mele de a călători și a merge în locuri mai îndepărtate ca să le aducă, gemul era rezultatul răbdării și al iscusinței de care dădea dovadă bunica, în timp ce făina era folosită pentru că bunicul avea bunăvoința de a merge la moară și carisma necesară de a obține mereu cele mai bune prețuri.

Împreună, găteau apoi preparatele pentru masa de sărbători. Când îmi amintesc de această rețetă de fursecuri, îmi vin în minte toți patru.

Cum pregătesc acum o rețetă de fursecuri și de ce folosesc făină Băneasa

Vremurile s-au schimbat și acum nu mai e nevoie să mergem la moară după făină. Acum e mult mai ușor să găsim făină de grâu albă de calitate. De aceea, a sosit timpul să îmi aduc și eu aportul pentru realizarea acestei rețete și să folosesc o făină de calitate superioară. 

Făina 000 Băneasa are o textură fină și uniformă și este obținută din grâu românesc. Este folosită pentru prepararea cozonacilor, clătitelor, prăjiturilor și a celorlalte bunătăți dulci puse pe masa de sărbători.

De altfel, Băneasa este unul dintre cele mai apreciate nume în domeniul morăritului. Așa cum bunicii și străbunicii mei lucrau pământul și apoi îi culegeau roadele, firma Băneasa ia unul dintre darurile pământului, grâul, și realizează o făină de bună calitate. 

Moara Băneasa este echipată cu tehnologie de morărit de ultimă generație provenită de la liderul mondial în utilaje pentru industria alimentară – BUHLER, din Elveția. Moara dispune de echipamente performante de sortare a diverselor tipuri de gris, de granulozități diferite, având astfel posibilitatea de a produce diferite tipuri de făină: făină pentru patiserie, făină pentru brutărie, făină pentru pizza, făină pentru cozonac, făină albă superioară, dar și pentru paste făinoase.

Ce ingrediente am folosit pentru această rețetă

Care sunt pașii pe care i-am făcut ca să pregătesc această rețetă

Pasul 1 Mai întâi, am amestecat trei ouă întregi cu zahărul și am adăugat ceștile de ulei, una câte una. Fără să mă opresc din amestecat, am adăugat apoi, treptat, făina de grâu albă superioară de la Băneasa. Tot la acest pas, am adăugat și celelalte ingrediente, mai exact esența de rom și zahărul vanilat.

Pasul 2 Am împărțit aluatul obținut în biluțe de dimensiuni mai mici.

De asemenea, am mărunțit și nuca. Aceasta poate fi măcinată sau tocată în bucățele ceva mai mari.

Pasul 3 Am tăvălit biluțele din aluat prin albușul unui alt ou și prin nuca mărunțită.

Pasul 4 Le-am așezat în tavă, una cât una. La fiecare biluță am făcut o adâncitură cu degetul arătător, după care am pus tava la cuptor și am lăsat-o aproximativ 15 minute. 

Pasul 5 După ce s-au copt, am scos fursecurile de la cuptor și am pus pe fiecare câte o linguriță de gem. Eu am folosit atât gem de prune, cât și dulceață de coacăze. Se poate folosi însă orice alt gem preferăm sau pe care îl avem prin casă.

Pasul 6 Fursecurile sunt gata, așa că le-am așezat în farfurie. 

A sosit momentul să transmit și eu mai departe această rețetă. Înaintașii mei o pregăteau cu iubire și bucurie și lăsau în ea o parte din sufletul lor. Transmisă din generație în generație, această rețetă spune povestea familiei mele. Iar eu o retrăiesc cu drag de fiecare dată când se apropie sărbătorile și mă apuc de gătit.

În încheiere, lasă-mi un mesaj cu o rețetă de sărbători care spune o poveste din trecutul tău.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2022.

Sursă imagini: Băneasa + arhivă imagini personale. Editare: Canva