Luminile se sting, iar eu mă așez confortabil pe scaun. Mi-am ales un loc exact în centrul sălii și privesc cu atenție spre ecran. Nu obișnuiesc să țin pungi de floricele în mână și nici nu simt nevoia să schimb impresii cu altcineva. Nici măcar din priviri.
Atenția mea e concentrată doar pe filmul care e gata să înceapă și nu mă mai interesează nimeni și nimic. Sala de cinema e pentru mine un fel de refugiu. Și trăiesc fiecare producție ca pe o experiență aparte.
Începutul oricărui film mă găsește plin de entuziasm. Un entuziasm care mi-e atât de familiar și care vine din copilărie. Acum, pentru mine, e vorba și de o ieșire din rutină. Când eram mai mic însă, intram în sala de cinema doar cu elanul copilului nerăbdător să descopere lumi noi și fascinante.
Episodul 1: Eroii din desene, tovarășii mei
Dacă viața mea de cinefil ar fi un serial, atunci primul episod ar fi unul extrem de misterios. Nimeni nu ar ști dacă a existat un moment aparte în care a început totul sau dacă am devenit interesat de filme din senin.
Dacă dau „filmul” înapoi și îmi readuc în gând anii copilăriei, îmi dau seama că primele amintiri sunt cumva ambigue. Pasiunea mea s-a instalat treptat și a început cu desenele animate, iar apoi a continuat cu filme pentru copii și seriale ale căror scenarii m-au captivat.
În primii ani, pot spune cu siguranță că îmi plăceau absolut toate desenele animate pe care le prindeam. Era suficient să aflu că urmează să înceapă desene la televizor și lăsam totul deoparte pentru ele. Opțiunile erau destul de limitate în anii 90, așa că nu îmi puteam permite să ratez nimic.
La început, chiar și activitățile mele de zi cu zi se învârteau în jurul lor. Ieșeam afară, la joacă, iar mama avea sarcina de a mă striga atunci când vedea că sunt desene la televizor.
Eroii mei preferați erau toți. Chiar dacă pare ciudat, eu țineam la toate personajele. De la Captain Planet la Familia Flintstone, de la Blackstar la Nils Holgersson sau de la Dexter și până la eroii din desenele japoneze, îmi doream să îi urmăresc pe toți fără întrerupere zile în șir. Iar una dintre cele mai mari dorințe ale mele era aceea ca personajele pe care le vedeam să prindă viață și să îmi devină tovarăși.
Eu petreceam destul de mult timp singur acasă și fac parte din generația cu cheia la gât. Prin urmare, indiferent că aveau forme umane sau că erau animăluțe, gândul de a mă trezi într-o zi în casă cu un personaj misterios cu care să mă împrietenesc și pe care să îl prezint cu mândrie tuturor rudelor și prietenilor era un scenariu de vis pentru mine.
Un astfel de scenariu este, de altfel, cel din filmul „Lilu, Lilu, Crocodilu’” care va fi lansat la cinema pe data de 23 decembrie 2022. Filmul va rula subtitrat și dublat în limba română și prezintă situația pe care mi-aș fi dorit eu să o trăiesc în anii copilăriei: să întâlnesc în casă un crocodil simpatic și meloman care să îmi devină cel mai bun prieten.
Trailer-ul filmului „Lilu, Lilu, Crocodilu’”
Episodul 2: Prima mea experiență într-un cinematograf
În anii 90, peisajul cinematografic era unul total diferit. Cel puțin la mine în oraș, în Râmnicu Vâlcea, nu aveai prea multe opțiuni. Era un singur cinematograf și, de multe ori, rula un singur film pentru o săptămână întreagă. Așa că, dacă aveai chef de ieșit la cinema, nu prea puteai alege și mergeai la unica variantă pe care o aveai la dispoziție.
Am fost impresionat când am intrat prima dată, cu mama, într-o sală de cinema. Era foarte multă lume și, dacă îmi amintesc bine, erau chiar și oameni care stăteau pe margine și nu aveau loc. Nu era nici vreo premieră, nici ceva deosebit. De fapt, nici nu mai rețin despre ce era vorba în acel film. Dar ce țin minte e faptul că, pe vremea aceea, să mergi la cinema era un eveniment în sine pe care îl așteptai toată săptămâna. Chiar și în situația în care nu aveai mai multe opțiuni de filme din care să alegi.
Eram fascinat de ecranul mare din fața mea și de sunetul care mi se părea că vine din toate părțile. Evident, tehnologia de atunci era mult sub cea de acum. Dar mie orice tehnologie mi se părea bună pentru că nu aveam cu ce să o compar.
Filmul la care am mers nu era unul de comedie sau de animație. Și nici măcar un film pentru întreaga familie. Prin urmare, entuziasmul meu a dispărut și mi-am pierdut interesul destul de repede.
Nu mai rețin subiectul filmului, dar țin minte că am tras un somn bun pe scaunul acela moale de cinema, că nu mai voiam să plec atunci când s-a terminat.
Episodul 3: De la serialele SF la filmele de Oscar
Vremurile s-au schimbat, dar un lucru a rămas constant în ceea ce privește pasiunea mea pentru filme. Eram înnebunit după filme science-fiction și urmăream toate serialele cu călătorii în timp, cu nave spațiale sau cu mistere neelucidate. Țin minte că nu ratam niciun episod din seriale precum „Dosarele X” sau „Capcana timpului”.
La un moment dat, a venit o perioadă în care în Râmnicu Vâlcea se desființase chiar și singurul cinematograf existent. Iar dacă voiam să vedem un film în oraș trebuia să mergem la Pitești sau la Sibiu. Cinefilii erau greu încercați, însă și pasiunea pentru filme a crescut odată cu fiecare încercare. Apoi, am venit la București și am fost impresionat de varietatea de opțiuni pe care o aveam la dispoziție.
Cu trecerea timpului, am început să urmăresc cu multă pasiune galele premiilor Oscar. An de an, mă trezeam la 3 dimineața ca să fiu sigur că nu ratez niciun moment. Obișnuiam să merg la cinema și să urmăresc înainte filmele nominalizate la Oscar, iar apoi să fac pronosticuri în privința câștigătorilor. Unele filme erau pe gustul meu, iar altele mai puțin.
Țin minte momentul în care Javier Bardem a câștigat premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar, în 2008. El interpreta rolul unui asasin și, chiar dacă scenariul a fost cam dur pentru preferințele mele de atunci, am fost surprins de cât de bine a jucat acel rol.
De atunci, Javier Bardem a jucat în filme de genuri extrem de variate și am fost mereu impresionat de pasiunea și credibilitatea pe care o oferea fiecărui rol. De altfel, el este unul dintre personajele principale ale filmului „Lilu, Lilu, Crocodilu’”, un film total diferit de cel pentru care a câștigat premiul Oscar. Mai exact, este vorba de o aventură comică pentru întreaga familie.
Episodul 4: Vremurile de acum
Tehnologia actuală ne ajută acum să descoperim o lume magică și ne oferă o experiență acustică și vizuală care nu ne era deloc la îndemână în anii copilăriei mele.
Mi-am făcut un obicei în a merge la cinema măcar o dată pe lună și sunt mereu impresionat de noile producții, atât din punct de vedere tehnic, dar și creativ. Acum avem parte de tehnologii cum ar fi Dolby Atoms, IMAX sau 4DX.
Preferințele mele cinematografice au rămas în mare parte aceleași. Și acum sunt extrem de pasionat de filme SF și sunt interesat să văd filmele de Oscar înainte de gala de decernare a premiilor. Însă nu pot să nu recunosc că, din când în când, vreau să mai ofer ceva și sufletului meu de copil și, însoțit de prieteni mai mici, merg la cinema la filme de animație sau la filme pe care mi-ar fi plăcut să le urmăresc atunci când eram mic.
Un astfel de film este „Lilu, Lilu, Crocodilu’”, distribuit în cinematografe de către InterComFilm Distribution, cu Javier Bardem și Constance Wu în rolurile principale și cu actorul Shawn Mendes dându-i vocea lui Lilu.
În încheiere, lasă un mesaj și spune-mi cum au evoluat preferințele tale cinematografice, din copilărie și până astăzi.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2022.
Sursă imagini: InterComFilm Distribution