Mă trezesc somnoros de la prima oră a dimineții și vreau să încep munca. El se trezește să se joace, să mănânce și să se culce la loc. Mă privește sfidător și ironic. De parcă ar spune: “Hei, iar la muncă? Merge treaba și azi?”
“Mda, merge. Dar la tine cum e?”
“Păi nu vezi? Am muncit din greu și am obosit. Acum aș avea nevoie de o pauză”, parcă mi-ar spune el înainte să se așeze și să lenevească pentru alte câteva ore bune.
Mai departe, eu îmi văd de treaba mea și el de a lui. Ne mai intersectăm din când în când pe parcursul zilei și facem schimb de impresii.
“Cum ești, tot cu munca?” îl mai întreb și eu ironic uneori.
“Ca întotdeauna! Iar acum a venit ora mesei și trebuie să iau altă pauză”, îmi transmite el cu entuziasm, pregătindu-se să mănânce.
Îmi dau seama că eu nici n-am apucat să mănânc și mă gândesc că poate am ceva de învățat de la el. Poate n-ar fi rău să îmi schimb și eu ritmul vieții după cel al unei pisici. Să lenevesc vreo 16 ore pe zi, să explorez lumea din jur vreo două ore, să mă joc de-a prinsul de șoareci imaginari încă vreo oră, să-mi fac tabieturile, să mănânc, iar apoi să o iau de la capăt.
Îmi dispare rapid acest gând când ajung la capitolul mâncare. Constat că ar trebui să găsesc pe cineva care să mi-o aducă de-a gata pentru ca eu să pot dormi 16 ore pe zi.
Mi-ar plăcea să îi propun motanului meu să facem un schimb de roluri. Să plătească el facturile în locul meu, să își ia un card bancar și să meargă la cumpărături. Iar eu să îl aștept tolănit în pat și să îi dau sfaturi. Sau, și mai bine, să nu îi spun nimic. Să îi transmit doar din priviri că mi-aș dori hrană de calitate și un așternut igienic din bentonită naturală.
O zi din viața motanului meu
Mă simt privit. Doi ochi stau ascunși după perdea și mă privesc de la distanță. Simt cum fiecare mișcare mi-e monitorizată cu atenție și curiozitate, ca și cum cineva își ia notițe și îmi face profilul psihologic.
Când nu e atent, îl privesc și eu. E ca un joc de priviri. Unul în care fiecare dintre noi încearcă să afle cât mai multe lucruri despre celălalt.
Uneori, vreau să mă duc la el. Dar el, când e în perioada lui de observare a lumii, îmi transmite într-un mod deloc discret că vrea să fie lăsat în pace. Cu ghearele în aer, îmi spune că are nevoie să îi respect spațiul personal și că nu vrea să îl deranjez.
Nu durează mult și trece să exploreze teritoriul. Sigur că l-a mai explorat și înainte și îl explorează zi de zi, dar e o ființă curioasă care simte nevoia să descopere mereu ceva nou. Într-un fel, seamănă cu mine. Poate că de-asta am și ajuns să ne înțelegem.
De fiecare dată când vede un alt motan, ține să îi reamintească faptul că a ajuns pe un teritoriu pe care el e regele. Fără permisiune specială din partea lui, nicio pisică nu e binevenită. Chiar și eu încep să mă simt musafir la mine acasă și știu că locuiesc în continuare acolo doar pentru că am acordul lui.
Când ia o pauză, merge în vizită la litieră. Îi place să sape îndelung în nisip, ca și cum ar căuta o comoară. Am observat că e destul de sensibil la tipul substratului din care e alcătuit așternutul igienic. Prin urmare, am căutat un nisip pentru pisici cu granulație fină, care să nu îi producă disconfort și să nu genereze praf.
Pisicilor le place mult curățenia și sunt foarte atente în acest sens. Uneori, parcă îl simt pe motanul meu cum mă privește cu milă și dă din cap deznădăjduit când vede dezordinea de pe biroul la care lucrez.
Să pună lăbuțele să mă ajute la curățenie nu ar face. În schimb, petrece cam două ore pe zi ca să își curețe blana, să își ascută ghearele și să se aranjeze. Pare că vrea să fie cât mai prezentabil, ca și cum s-ar duce la o întâlnire importantă. De altfel, poate că el chiar are stabilite întâlniri. Uneori, mai pleacă de acasă și îl văd cum se duce și se întâlnește cu pisicile din zonă.
Nu își permite să stea în locuri murdare și în care miroase urât. Refuză să folosească chiar și litiera atunci când nu e curată. De aceea, așternutul igienic pentru litiera pisicii e bine să fie unul care să poată acoperi mirosurile neplăcute.
Să își facă nevoile în afara litierei ar fi un mare semn de nefericire atât pentru motanul meu, cât și pentru mine. Evident că ar începe să miaune, să facă scandal și să mă certe că n-am fost în stare să îi pregătesc un nisip de calitate.
Chiar dacă m-aș supăra inițial, mi-aș da seama că nu am de ce. Motanul ar avea dreptate.
Cum contribuie Imperial Care White la viața unei feline fericite
A face viața mai frumoasă unei pisici e un lucru la care ar trebui să aspire toți iubitorii de feline. Pentru asta, e necesar să îi creezi un mediu în care să se simtă confortabil și în siguranță. Trebuie să îi oferi atenție, astfel încât pisica să aibă sentimentul că e apreciată. Dar nici prea multă, încât să o agasezi.
E necesar să îi asiguri o hrană special adaptată necesităților ei. Pe lângă hrană, e nevoie de un așternut igienic care să nu producă vreun disconfort, să nu genereze praf și să poată acoperi mirosurile neplăcute. Preferabil, un așternut igienic pentru pisici, testat și recomandat de Federația Națională Felinologică Română și care să țină cont de sugestiile numeroșilor crescători de pisici din România.
Așternutul igienic pentru pisici Imperial Care White prezintă un grad ridicat de rentabilitate, datorită consumului foarte redus. Astfel, o pisică utilizează doar o cutie de 6 litri pe lună. Granulația extra-fină a bentonitei asigură o eficiență maximă din punct de vedere al consumului.
Nu generează praf și are o putere mare de conglomerare și absorbție. Formează bulgări de consistență ultra compactă, ce fac ca procesul de curățare al litierei să fie rapid și economic. Bulgării formați sunt dezodorizați, iar mirosul neplăcut al acestora este transformat într-o aromă agreabilă.
Pisică mulțumită, stăpân fericit
Când motanul e mulțumit, se vede de la distanță. Are chef de viață, energie și parcă vrea să îmi împărtășească din bucuria lui.
Aproape în fiecare zi îi arde de glume. Chiar astăzi s-a urcat într-un copac și mieuna ca să îl dau jos. Iar eu ce să fac? M-am urcat după el ca să îl ajut să coboare. N-a trecut însă mult timp și el era din nou în vârful copacului. Mă privea amuzat și îmi arăta că poate să se urce și să coboare singur fără nicio problemă.
Dacă aș fi pisică pentru o zi, probabil că și eu aș face mofturi la mâncare. Aș mieuna supărat dacă litiera mi-ar fi murdară, iar nisipul nu ar fi unul de calitate. Aș avea pretenția să fiu tratat așa cum merit, ca o ființă delicată ce sunt. Cu mâncare gustoasă special pregătită pentru mine și cu un așternut igienic pentru pisici în care să mă simt confortabil.
Iar dacă motanul meu ar avea nouă vieți, cu siguranță că în fiecare dintre ele s-ar comporta la fel. Ar lenevi vreo 16 ore pe zi, ar explora lumea din jur și s-ar juca de-a prinsul de șoareci imaginari. Apoi s-ar aranja meticulos și ar pleca la întâlnirile amoroase cu pisicile din vecini.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2022.
Sursă imagini: Imperial Care White