Camino de Santiago este un traseu care traversează nordul Spaniei și pe care pelerinii îl parcurg de secole. E ca o cale de reconectare cu sine, cu natura, un mod de a reflecta mai mult la misiunea ta personală și a-ți ordona gândurile. Iar “Buen camino” este salutul pe care și-l adresează unii altora și care se traduce prin a avea un drum bun, o călătorie plăcută și lipsită de probleme.

Nu știu de ce, dar gândul ăsta mi-a venit într-o seară când stăteam descumpănit în curtea casei.

Tocmai vorbisem la telefon cu meșterul care îmi lucra la construcția casei și, pentru a cincea oară în decurs de o lună, îmi spunea că nu ne ajung materialele și că s-au mai scumpit între timp. De fiecare dată era vorba de ceva nou și trebuia să plătesc mereu transportul. Aveam nevoie de materiale pentru structură și fundație și trebuia să umblu ba după BCA-uri, ba după tablă, ba după plase și polistiren.

La ultimul transport, plătisem în avans vreo șapte saci de ciment din care, la destinație, ajunseseră doar șase. Unul se pierduse pe drum, iar furnizorul, transportatorul și meșterul dădeau vina unul pe altul.

Până la urmă, am lăsat de la mine și l-am mai comandat o dată din altă parte. Ca și până acum, meșterul avea soluția salvatoare:

“Lasă, frățioru’ meu, că știu eu pe cineva care te ajută. Băiat serios, de încredere și nu-ți ia mult la transport. Vine și pentru un sac de ciment. Până la ușa casei ți-l aduce! Da’ pe lângă prețul la transport pe care ți-l cere, îi mai lași și tu acolo ceva, să-și ia și omul niște beri și un pachet de țigări. Că tot a bătut atâta cale până aici. Și-mi lași și mie ceva, că te-am ajutat”.

“Păi… să vină atunci. Să aibă drum bun și să ajungă întreg.” “Buen camino!” mă trezesc că îi urez eu din senin mai mult sacului de ciment decât celui care trebuia să îl aducă.

Drumul materialelor de construcție de la furnizor la clientul final este plin de obstacole.

După ce este produs, cimentul este de obicei ambalat în saci de hârtie. Pe ele se trec anumite lucruri: nume, tip, greutate, calitate, numele firmei care l-a produs. Mai departe, niște muncitori îl iau și îl transportă în magazii speciale, ferite de umezeală. Aici va fi casa lui pentru o perioadă.

În acest loc, sacul de ciment stă atât cât e nevoie. Până când alți muncitori vin într-o zi, îl urcă în niște camioane mari și îl trimit într-o călătorie spre niște depozite regionale. De acolo, într-o altă zi, e posibil să plece din nou. Să își reia călătoria și să străbată orașe și sate până ajunge în alte spații de depozitare intermediare. Sau, în mod curios și pentru el, uneori se poate întoarce înapoi. Cei care îi decid viitorul uneori negociază costuri, semnează contracte, bat palma, iar alteori se ceartă, nu se mai înțeleg la preț și îl trimit înapoi de unde a venit. Uneori ajunge să fie expus în hipermarketuri și să cunoască în fiecare zi o mulțime de oameni noi care vin și îl privesc. Iar alteori va sta săptămâni bune în niște depozite plictisitoare, asteptând să îl dorească și pe el cineva. Din când în când niște muncitori vor veni să îl verifice, alții îl vor păzi, iar alții îl vor muta de colo-colo.

Pe drumul lui spre diferitele locuințe temporare va vedea fel de fel de case și clădiri. Fiecare dintre ele va fi un loc pe care oamenii l-au construit ca să își ducă viața, să își trăiască emoțiile și să își îndeplinească un vis. Cândva, poate că și el va fi parte din visul cuiva. La un moment dat, își va îndeplini misiunea și va face pe cineva fericit.

În schema de mai sus, undeva pe drumul ăsta apar și eu. De fapt, eu sunt la capătul drumului. Vedeți punctul ăla mic și negru din dreapta, de pe schema de mai sus? Acolo sunt eu.

O să iau o lupă și o să măresc desenul ca să mă vedeți mai bine:

Cu capul în mâini așteptam un miracol și mă întrebam: „Oare cu ce-am greșit în viața asta?” „Am căutat meseriași, am fost în depozite, am umblat peste tot după materiale, am întrebat în dreapta, am întrebat în stânga. Și degeaba. Tot nu e bine.”

Nu s-a produs niciun miracol în acea seară. BCA-ul nu s-a transformat din senin în pereți de casă și nici sacul de ciment nu s-a teleportat ca prin farmec. Doar un vecin de-ai mei trecea pe-acolo și m-a văzut îngândurat.

Mi-a povestit că știa prin ce treceam pentru că și el a pățit la fel. Dar să stau liniștit că el deja s-a interesat și a găsit soluția.

Mi-a desenat schema de mai sus și, cu pixul în mână, m-a întrebat dacă îmi pot imagina cum ar fi să nu mai existe cheltuielile de funcționare cu spațiile de expunere, cu spațiile de depozitare a mărfii, cu mașinile pentru transport, cu stocurile și pierderile din stocuri, cu costurile de întreținere sau cu oamenii implicați (manipulanți, șoferi, pază).

M-am uitat la el și la lista nesfârșită de costuri pe care mi-a înșirat-o și i-am spus că nu prea îmi pot imagina. De materiale de construcții care să nu treacă prin atâtea depozite și să nu aibă atâtea costuri nu mai auzisem.

Știa că n-o să-l cred, așa că mi-a explicat mai departe.

Am intrat împreună pe site-ul Vindem-ieftin.ro și mi-a spus că e o alternativă la comerțul clasic cu depozite și hipermarketuri. Prețurile produselor se tot măresc și fiecare adaos de-a lungul lanțului de depozitare și distribuție se simte tot mai mult la buzunar.

Mi-a spus ca există ceva care se numește Depozit Virtual. E ca un depozit convențional cu toată gama de materiale de construcții, doar că relația e mediată prin comenzi online și telefonice de către un consultant local cu expertiză în domeniu.

Iar despre costuri… Păi, costurile adunate de-a lungul lanțului de distribuție sunt practic eliminate din preț pentru că lanțul clasic de la fabrică la client devine mai scurt.

În plus, un client obișnuit nu are posibilitatea de a negocia cu furnizorii prețuri foarte bune. Pentru că el are nevoie de cantități comandate destul de mici.

Depozitul Virtual reduce costurile cu până la 10-15% și, în plus, nici nu mai trebuie să alergi din depozit în depozit ca să găsești produsele de care ai nevoie.

De exemplu, dacă am nevoie de materiale pentru structură și fundație, am de urmat niște pași foarte clari:

  1. Întâi las o cerere pe site și spun care sunt materialele de care am nevoie. Cu cât cantitatea este mai mare, cu atât prețul este mai mic.
  2. Apoi voi fi contactat de un consultant (francizat).
  3. Va urma negocierea prețului și voi primi o ofertă. Prețul va depinde de cantitate și de zona de livrare.
  4. Dacă sunt de acord cu ea, achit proforma.
  5. Apoi primesc marfa la mine în curte, venită direct de la producător.

Oricât aș fi stat să analizez, beneficiile erau clare. De ce aș fi stat să cumpăr mai scump, mai complicat și mai stresat de la magazinele locale când puteam să comand simplu și la un preț bun de pe Depozitul Virtual?

A doua zi, m-am dus la meșterul meu și l-am întrebat bucuros dacă a auzit de Vindem-Ieftin.ro. I-am zis că de acum vreau să comand doar de acolo.

Se pare că auzise și el de site, dar cică uitase să îmi spună.

Chiar săptămâna aceea am folosit Depozitul Virtual, iar materialele comandate de mine au ajuns foarte repede.

Cât despre sacul lui de ciment… până la urmă nu a mai ajuns niciodată la destinație.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022. 

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments