Străbunicii mei au fost niște oameni foarte vioi. Străbunicul se cățăra în copaci la vârsta de 96 de ani, iar străbunica, deși trecută de 85, pleca în călătorii lungi și străbătea dealuri și văi, pe jos, pentru a-și vizita neamurile din satele vecine.
Cu ei și cu bunicii mei am copilărit și eu câțiva ani într-un mic sat din Vâlcea. Din câte îmi amintesc, fiecare avea un farmec aparte.
Străbunicul mă impresiona mereu prin vitalitatea de care dădea dovadă. Era primul la muncile câmpului și tot primul care termina treaba. Uneori, când se odihnea, îmi povestea despre cât de important este să te simți bine în corpul tău și să faci mișcare în fiecare zi. Pe vremea aia, nu era cu mers la sală și cu tras de fiare. Nici cu alergat pe bandă sau cu mers cu bicicleta prin parc. Ci, pe vremea aia, era cu mers la coasă și la săpat sau cu alergat după vaci atunci când o luau ca nebunele aiurea pe drum.
Timpurile s-au mai schimbat, dar de la el am preluat și eu dorința de a face mișcare în mod constant. Subconștientul meu cred că a reținut vârsta de 96 de ani și mi-a setat și el un fel de obiectiv aparte. Ca un fel de „target” pe care îl am de depășit.
Când îmi amintesc de străbunica, nu pot să uit faptul că mă lua des cu ea în drumeții. Eu eram destul de mic atunci, dar îmi plăcea la nebunie să explorez locuri necunoscute. Ea îmi povestea, uneori, despre cum călătoriile te ajută să te descurci în viață. Pe vremea aia, oamenii nu foloseau expresii ca „ieșire din zona de confort” sau ca „plec într-un scurt sabatic ca să mă regăsesc”. Ci, se exprimau mai scurt și direct. Când voiau să scape de restul familiei ca să petreacă mai mult timp cu ei înșiși, veneau cu un pretext credibil și spuneau că merg să își viziteze rudele din satele vecine.
De la ea am preluat și eu pasiunea de a călători și a explora. Acum, când mă gândesc mai bine, sfaturile ei au mai mult sens decât le înțelegeam atunci. Cele despre cum te ajută în viață obiceiul de a călători frecvent. Ea n-a reușit să ajungă mai departe de Popești sau de Valea lui Stan, dar eu am făcut tot posibilul să duc această tradiție de familie cât mai departe.
Farmecul bunicului meu, în schimb, nu era dat de vitalitate sau de dorința de a explora. El era în schimb, foarte carismatic și popular. Atât printre bărbați, cât și printre femeile din sat. Avea un fel al lui de a fi care genera atracție și încredere în oameni. Iar valoarea principală pe care se baza era cea a prieteniei. Îmi explica, uneori, despre cât de important este să ai încredere în tine și să fii prietenos. Nu doar printre tovarășii de pahar cu care se vedea des, ci în general, în viață.
Cât despre mine, eu n-am reușit să ajung popular nici măcar pe scara blocului, dar am reținut și aceste aspecte.
Așa cum le-am reținut și pe cele ale bunicii mele. Ea era tot timpul o persoană pe care puteai să te bazezi, orice nevoie ai fi avut. Pe lângă obiceiurile bune pe care mi le-a insuflat, făcea și o zacuscă atât de bună că dădea un farmec aparte oricărei mese. Am învățat și eu rețeta ei și m-am gândit că, într-adevăr, chiar ar merita dată mai departe, din generație în generație, până la sfârșitul timpurilor.
Când m-am făcut mai mare, obișnuiam să mă dau cu gel pe cap și să îmi fac tot părul țepi. Mama îmi spunea de multe ori să nu mă mai dau cu gel pentru că, într-o zi, îmi va cădea părul. Dar, evident, că eu nu o ascultam. Ea era o persoană căreia îi plăcea să stea mult să se aranjeze și era preocupată de felul în care arăta. Țin minte că tenul ei avea mereu un farmec aparte. Încerca să folosească produse și creme cât mai naturale și îmi explica faptul că e important să țin cont și de ingredientele din care sunt făcute produsele de îngrijire.
Eu nu prea dădeam importanță acestor lucruri. Pentru mine era tot una dacă mă dădeam cu ulei de argan sau cu vreun alt produs oarecare, atât timp cât își făcea treaba.
După câțiva ani, am avut o surpriză. La un moment dat, chiar a început să îmi cadă părul. Nu știu dacă era din cauza produselor pe care le tot foloseam eu sau dacă ar fi început oricum să cadă. Cert este că am devenit mult mai atent.
Geluri nu mai folosesc de niciun fel, iar, pentru a mă spăla, am început să cumpăr doar tipuri de șampon care îmi inspiră încredere.
Recent, am descoperit noua gamă de produse Farmec și am început să folosesc un Șampon Nutritiv cu Ulei de Argan. M-am bucurat să văd că acest șampon conține, pe lângă ulei de argan, și vitamina A sau un complex de minerale format din magneziu, cupru și zinc. În plus, hrănește și repară părul deteriorat. Țin minte că și mama, când eram mai mic, avea obiceiul de a folosi produse asemănătoare, care conțineau multe vitamine. Chiar dacă eu nu le dădeam mare atenție.
Acum să nu vă închipuiți că mi-a căzut părul de tot. De altfel, spre surpriza mea, de când sunt mai atent cu produsele pe care le folosesc, parcă nici nu mai cade. Pe lângă șampon, mi-am creat un obicei de a mă da frecvent pe păr și cu alte uleiuri din plante sau chiar cu vitamina E lichidă.
Mai mult, am intrat puțin în panică și am început să caut și alte feluri de produse. De exemplu, creme pentru riduri. Am început să gândesc preventiv.
Pentru că am devenit fan al uleiului de argan, am mai cumpărat un produs care conține acest ingredient: Cremă Antirid cu Ulei de Argan.
Ce îmi place la această cremă e faptul că îmbunătățește tonusul facial. Eu am pielea mai uscată și simt că o hrănește și o regenerează. Pentru cine nu știe, uleiul de argan este unul dintre cele mai bine păstrate secrete cosmetice ale femeilor marocane. Este numit ”lichidul de aur“ de către experții în frumusețe datorită efectelor pozitive pe care acesta le are în întreținerea și sănătatea pielii și părului. Această cremă conține și ea vitamina E și un complex de minerale și previne apariția și adâncirea ridurilor tenului uscat. Eu am început să o folosesc dimineața.
Într-o zi, când eram într-un moment de introspecție și mă gândeam la înaintașii mei, mi-am dat seama că fiecare dintre ei avea un farmec aparte. Și, de asemenea, fiecare încerca să dea mai departe secretul său. Am ajuns la concluzia că farmecul se cultivă în familie. Ajungi să preiei câte ceva de la fiecare.
Așa m-am gândit și eu să transmit mai departe valorile generațiilor viitoare. Lucrurile și obiceiurile pe care părinții, bunicii și străbunicii mei mi le-au transmis și mie. Voi face un plan ca să nu le uit:
Pe copiii mei îi voi învăța că e important să se simtă bine în corpul lor și să facă des mișcare. Acum nu mai trebuie să fugă după vite ca în vremurile de demult, dar ar putea, în schimb, măcar să meargă la sală. Voi avea grijă să le transmit că e important să cultive prietenii și să inspire încredere atunci când oamenii vor avea nevoie să se bazeze pe ei.
Nu voi uita să îi învăț să aibă grijă de corpul lor și să folosească doar produse de calitate. Să fie prevăzători și să nu aștepte ultimul moment pentru a se da cu creme. Sau să încerce să mai repare ceva doar atunci când va fi prea târziu. Le voi spune și lor secretul produselor care conțin ulei de argan și le voi explica faptul că un șampon de calitate poate să facă minuni. Le voi povesti despre farmecul călătoriilor și îi voi îndemna să meargă în locuri necunoscute și să învețe să se descurce.
Și, nu în ultimul rând, îi voi învăța să facă o zacuscă bună.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022.