A fost o iarnă tare lungă. Cea mai lungă din viața mea. Simt că a început cândva pe la sfârșit de 2019 și a durat până acum. Și în iarna asta lungă am stat în casă mai mult ca de obicei. Atât de mult că parcă am și uitat cum e să ai senzația aia de libertate că poți merge oriunde și că poți face orice. Era o stare specifică pe care o aveam în special vara când era cald, dar pe care o mai regăsesc doar într-o amintire vagă.

De câteva zile însă, parcă a venit soarele iar. Am simțit câteva raze săptămâna trecută și nici nu știam cum să mă raportez la ele. Am ieșit afară pe terasă și am încercat să mă bucur. Deja începusem să îmi fac planuri despre ce o să fac cu atâta libertate ce a venit odată cu primăvara asta.

Si totuși, lipsea ceva și nu știam ce. Am încercat să îmi dau seama singur, dar n-am ajuns la niciun rezultat.

L-am vizitat pe un amic, Andrei, pasionat de călătorii prin lume. L-am întrebat cum a putut să reziste într-o iarnă atât de lungă ca asta. Nu mai călătorise nicăieri de vreo doi ani. M-a surprins însă să îl văd că se simte neașteptat de bine și m-am bucurat pentru el.

Dar, totuși, voiam să știu mai multe. M-a făcut curios și era clar că mai e ceva, ca un secret pe care îl ținea pentru el. Și-a mângâiat barba de vreo două ori și mi-a zis cu un aer de filosof: “Dacă nu poți să mai călătorești în alte țări, poți în schimb să aduci alte țări la tine”

Am rămas așa puțin pe gânduri. Dar nu pentru profunzimea vorbelor lui, ci pentru că mă încerca un sentiment de compătimire pentru el. De genul: “Deci așa ajungi dacă stai prea mult timp închis în casă…”

M-a văzut surprins, așa că mi-a zis să mă duc la el în balcon. Știam că avea un balcon măricel, dar și-l închisese mai demult, ca să nu îi fie frig când bătea vântul. El e mai friguros de fel. Dar nu mai intrasem acolo de ani buni.

Când am deschis ușa la balcon am avut o senzație de parcă aș fi intrat în Narnia. Am rămas cu gura căscată și nu știam cum să reacționez. Omul își amenajase balconul tematic, ca să îi aducă aminte de țările prin care a fost. Mi-a spus că și-a luat chiar și niște mobilă de rezervă, ca să poată să îl redecoreze din când în când, în cât mai multe moduri posibile. 

Acum l-am prins când era în Indonezia. Avea un tablou mare cu vulcanul Bromo pe peretele dinspre apartament, doi palmieri decorativi care mi s-au părut imenși, două scaune mari agățate, o măsuță cu niște ornamente atipice și niște felinare care luminau tare interesant când stingea lumina. Pe jos pusese un fel de mochetă cu ornamente indoneziene. Nu mai zic că pe fundal se auzeau sunetele naturii din junglă.

 

La nevoie se lăuda că e pregătit să își transforme balconul și în plaja de la Copacabana din Rio. Și-a luat deja niște șezlonguri în acest sens.

L-am rugat să îmi spună și mie cum a făcut să găsească toate astea, iar el m-a întrebat dacă am auzit de Biano. I-am răspuns negativ. El a pufnit ușor și de data asta a venit rândul lui să se uite la mine cu compătimire.

M-a dus la el la laptop și mi-a explicat. Așa am aflat și eu că Biano e un motor de căutare pentru mobilă și decorațiuni. Nu mai stai să umbli și să cauți din loc în loc, să alergi peste tot prin sute de tab-uri. Pe site-ul www.biano.ro ai toate produsele magazinelor din domeniul ăsta la un loc.

“Ca la un mall mare!”, îmi dau eu cu părerea, ca să îmi mai salvez cât de cât imaginea.

“Exact ca la un mall!” spune el hotărât. “Iar acum o să îți mai arăt ceva. Poți să cauți și după imagini și primești rezultatul instant. Asta e mai greu să o faci într-un mall obișnuit. Bagi o imagine cu ornamente din Indonezia și vezi dacă găsești ceva similar. În felul ăsta, my friend, recreezi decoruri din alte țări. La tine în balcon”.

Atunci mi-a picat și mie fisa. Terasa mea e mult mai mare și e în aer liber. Nu e închisă, ca balconul lui. Pare așa de goală și e clar că îi lipsește ceva, dar înainte nici nu știam ce. 

Tocmai ce mi-a venit o idee și m-am gândit să o pun în practică. Dacă tot nu pot merge acum în Singapore, atunci să fac eu un mic Singapore la mine pe terasă. De ce Singapore? Pentru că sloganul său e “A City in a Garden”. Adică nu un oraș care are grădini, ci unul care se află el însuși într-o grădină.

La fel și terasa mea. Nu va fi una doar cu niște plante în ea. Ci ea însăși va fi în mijlocul unei oaze verzi. Voi pune un rulou mare de gard viu, un pat șezlong de grădină cât mai confortabil, un mini bar cu băuturi reci și plante cât mai multe și mai diverse. Mai rămâne piscina de la Marina Bay să o rezolv cumva, dar găsesc eu o soluție și pentru ea.

Cu atâtea planuri, parcă nici nu mai sunt stresat. Mă tot gândesc la cum va arăta terasa mea.

A fost o iarnă tare lungă. Dar primăvara asta se simte deja altfel!

Și pentru că se simte altfel, am scris și eu acest articol pentru Spring SuperBlog 2022.

 

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments