Sabatic.ro

Rutină de primăvară pentru un vis cât o vară

Părea să fie o seară ca oricare alta. Mergeam la o întâlnire de couchsurfing din București unde urma să cunosc oameni din toată lumea. Mai fusesem și înainte și, pentru cine nu știe, acestea sunt niște întâlniri la care vin călători și își împărtășesc experiențele. Cum e în țara lor, pe unde au umblat și ce au mai descoperit în țările prin care au trecut.

De data asta, însă, era ceva schimbat. Nu cunoșteam locul în care trebuia să merg și primisem doar niște coordonate pe hartă. Era șapte seara și, ca la orice început de primăvară, se lăsase deja întunericul. În plus, era o ceață așa deasă și misterioasă cum nu mai văzusem de mult timp în București. Noroc cu GPS-ul care îmi ghida pașii pe străduțele înguste.

La un moment dat, am ajuns. Așa îmi arăta harta de pe telefon. Eram în fața unui local pe care nu îl știam, dintr-o zonă în care nu mai fusesem niciodată. Părea a fi o clădire din perioada interbelică și, atât cât puteam vedea, fusese recondiționată cu foarte mult bun gust.

De cum am deschis ușa din lemn masiv, am simțit un contrast puternic între vremea de afară și atmosfera care era înăuntru. Era un parfum proaspăt ca atunci când mergi primăvara în mijlocul naturii. Peste tot erau felinare aprinse care dădeau o senzație feerică, dar în același timp făceau o lumină neașteptat de puternică. În plus, de cum am intrat, am simțit o stare de bine și o pace, ca într-un loc foarte familiar.

“Zici că la voi, aici, a venit întâi primăvara, nu afară”, mă băg eu în seamă în timp ce încercam să mă dezmorțesc după frigul de afară.

“Aici e mereu primăvară”, îmi răspunde în engleză un băiat care stătea la una din mese. “Așa mi-a zis ospătarul mai devreme, că m-am mirat și eu”, mai adaugă el.

Ajay era un tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani din sudul Indiei care venise în România pentru că nu mai văzuse niciodată zăpadă.

“De ce nu te-ai dus în nordul Indiei? Că era mai aproape”, îl întreb eu foarte curios.

“Așa am simțit eu într-o zi. Că ar trebui să vin în București. Mie oricum îmi place să cunosc culturi noi și sunt foarte flexibil”. “Sunt mereu în schimbare”, a spus el zâmbind. “Am vrut să vin din decembrie, dar am auzit că în București ninge o dată pe an, în martie”.

“Era bine să fie vreme de primăvară acum”, răspund eu, fără să înțeleg de ce am ajuns să vorbim despre vreme la o întâlnire de couchsurfing.

“O să vină și primăvara. La momentul potrivit”, spune el cu un aer misterios.

Dar Ajay nu era singur la masă. Mai veniseră încă trei persoane la întâlnirea noastră.

Sakura era o fată din Japonia. Își propusese să viziteze toate țările Europei și acum ajunsese în România. Am remarcat uimit că numele ei era similar cu cel al sărbătorii înfloririi cireșilor.

“Da, eu m-am născut primăvara. Exact când înfloreau cireșii în Tokyo și părinții mi-au pus numele ăsta”, spune ea. “Cred că o să fie foarte frumos în România! Eu sunt foarte entuziastă de felul meu. Îmi place să privesc mereu înainte și să anticipez cu bucurie viitorul. Deja mi-am făcut planuri și pentru la vară!”

Avea un entuziasm vizibil, molipsitor și era, într-adevăr, o prezență tare plăcută.

Lângă ea, un bărbat de vreo 40 de ani, îmbrăcat la costum, era și el prezent la întâlnire. Nu am reținut cum îl chema pentru că primul lucru pe care l-a făcut a fost să deschidă agenda din fața lui și să spună: “Îmi trec chiar acum pe listă să vizitez Japonia. De Sakura nu o să pot, dar voi face asta la vară”. “Mie îmi place dinamismul. Îmi propun lucruri și le fac să se întâmple. Le pun în aplicare”, spune el hotărât, cu o atitudine de action-taker.

În dreapta lui, era o doamnă din România despre care nu știam ce să cred. Într-un fel, din ce vorbea, părea să fie trecută de prima tinerețe. Dar, în același timp, avea un vibe fresh, cu un ten luminos și un păr strălucitor ce ar fi rivalizat cu al oricărei tinere.

Ne-a spus că o cheamă Iunia și că s-a născut exact pe 1 iunie.

“De când eram mică, m-am învățat ca toată primăvara să mă pregătesc pentru ziua mea”. “Și cum vine vara, să îmi pun visele în aplicare. Vara asta vreau să îmi vizitez nepoții în America”. Am rămas surprins când a spus că își vizitează nepoții pentru că părea să fie mult mai tânără. “Îmi place să fiu mereu fresh. Mi-am creat rutinele mele”, mai adaugă ea.

“Văd că toți călătoriți, aveți planuri, știți ce vreți să faceți la vară… numai eu n-am idee. De fapt, eu sunt mai spontan, văd eu atunci ce fac”, zic eu ușor descumpănit.

“Și nu ai niciun vis pe care ai vrea să îl realizezi vara asta?”, mă întreabă Sakura. “Știi… e așa frumos când te gândești la el. Eu mi-l imaginez și parcă simt deja că am mai multă energie”.

“Aș fi vrut să fac o călătorie în Asia de Sud-Est”, răspund eu. “Dar mi se pare foarte complicat, nu prea am bani și nu prea cred că o să pot să mă organizez”. “Mi-aș dori să iau rucsacul în spate și să merg prin Thailanda, apoi prin Indonezia, apoi prin Vietnam… dar sigur e complicat. Nici nu vreau să mă gândesc. Am mai vrut de câteva ori să plec și am eșuat”, închei eu rapid ca să trecem la alt subiect.

“Karma”. Spune zâmbind indianul.

“Karma?” întreb eu, fără să înțeleg ce vrea să spună.

“Da. Adică așa a fost să fie”, încheie el la fel de senin ca atunci când s-a băgat în seamă.

“Uite, eu am o rutină pe care o aplic în fiecare zi”, reia tânăra japoneză. “În fiecare dimineață stau câteva minute și îmi imaginez că îmi trăiesc deja visul. Îl vizualizez așa, cu ochii minții și apoi parcă îl și trăiesc. Ți-am spus că îmi place să privesc mereu înainte. Asta îmi dă bucurie și forță să merg spre visul meu”, încheie ea.

“Să știi că și eu am o rutină”, spune action-takerul. “Îmi stabilesc un vis, apoi îmi notez toți pașii pe care îi am de făcut ca să ajung la el. Apoi, în fiecare dimineață îi verific și văd concret ce acțiuni mai am de luat. Dacă stabilesc ceva primăvara, la vară deja mă bucur de visul meu”.

Indianul Ajay îl întrerupe ca să îmi spună cât de agitat îi par. Cică doar se uită la mine și parcă îmi vede gândurile cum aleargă de colo-colo prin cap.

“Ți-am spus că eu sunt mereu în mișcare”, adaugă Ajay. “Cum aș putea face atâtea lucruri cu o minte așa agitată? Uite, și eu, în fiecare dimineață, am rutina mea. Încerc să îmi calmez mintea și să îmi fac ordine în gânduri. Îmi urmăresc doar respirația și nu mă gândesc la nimic timp de vreo 15 minute. Un fel de meditație”. Mă uit la el cu interes și îmi spune că a învățat să mediteze la el acolo, în sudul Indiei. A fost pe la niște temple de prin Tamil Nadu și de prin Pondicherry și cică l-ar fi ajutat foarte mult rutina asta de când a început să o practice.

I-am ascultat pe toți trei, dar eram foarte curios să aflu și secretul doamnei Iunia. Ea era cea mai fresh dintre toți și ne spusese deja că are niște rutine de primăvară.

A scos din geantă un set de fiole și le-a pus pe masă.

“Le folosesc în fiecare dimineață pentru ten. Se numesc La Cabine flash effect și reduc toate semnele stresului și oboselii. Au un efect instantaneu!”

“Ca o magie!”, exclamă Sakura.

“Exact! Ca o magie. Pielea îmi devine instant mai fermă, mai luminoasă și mai netedă. Fiecare fiolă conține exact doza de care are nevoie pielea mea. Iar rezultatele nu doar că sunt vizibile imediat, dar sunt și de durată”.

Vizibil impresionat, mă trezesc și eu vorbind: “Pe ele le folosiți și pentru păr?”

“Nu. Pentru păr folosesc altceva!”, ne spune ea și scoate în același timp un alt produs. Difeel ulei de păr. Asta folosesc! Cel pe care îl am aici e ulei de cocos. Poate fi masat pe scalp și pe păr, ca tratament pre-șampon. Previne îmbătrânirea timpurie a părului, îl fortifică și e plin de minerale, vitamine și carbohidrați.” 

“Am remarcat de la început că aveți un păr strălucitor”, spune action taker-ul.

“Da, asta pentru că uleiul de cocos hrănește părul corespunzător”, completează ea. Ajay dă din cap aprobator, semn că a auzit și el despre uleiul de cocos.

“Îl aplic pe toată lungimea părului și îl las să acționeze 30 de minute. Apoi, îl clătesc cu un șampon ușor”, încheie ea zâmbind.

“Am învățat atâtea lucruri de la voi”, afirm eu impresionat. “Chiar aș vrea să le pun și eu în practică. sunt sigur că îmi vor folosi. Dar nu prea știu când să încep”.

“Păi… primăvara e momentul cel mai bun și abia a început”, spune Sakura. “Știi, primăvara e ca un fel de renaștere. Acum începi, iar la vară poate că vei reuși să îți trăiești visul”. 

M-am simțit extrem de energizat după întâlnirea cu acești oameni. Am ieșit afară și m-am cufundat în ceața care se lăsase tot mai tare. Nu vedeam la mai mult de doi pași înainte. Am plecat de acolo cu o stare de vitalitate și bucurie și cu o dorință de a face lucrurile să se întâmple. Simțeam că am preluat câte ceva de la fiecare din cei patru oameni pe care i-am întâlnit. De la doamna Iunia am preluat starea aia de a fi mereu fresh, de la action-taker am preluat dinamismul și dorința de a face lucrurile să se întâmple, de la Ajay, cel mereu în schimbare și mișcare, am preluat calmul și flexibilitatea, iar de la Sakura am învățat să privesc mereu cu optimism înainte.

Mi-am spus că o să îmi fac și eu o rutină în fiecare zi din primăvara asta. Vreau să am pielea fresh și voi folosi în fiecare dimineață fiolele pentru îngrijirea tenului. Voi căuta o farmacie online și o să mi le comand. Pe lângă ele voi căuta și uleiul de cocos pentru păr. Sunt convins acum că, dacă ai pielea fresh, te simți și în interiorul tău tot fresh. Apoi, îmi voi scrie visul pe o foaie și mă voi gândi în fiecare zi la pașii pe care îi mai am de făcut ca să îl realizez. În fiecare dimineață voi medita ușor pentru 15 minute și voi urmări să îmi calmez mintea. Iar apoi, zilnic, voi încerca să îmi imaginez visul meu și să îl văd așa, cu ochii minții. Poate că voi căpăta și eu forța și bucuria să merg înainte și să acționez ca să îl îndeplinesc.

Și, făcând toate astea, poate că atunci când va veni vara și visul meu se va transforma în realitate.

Pe măsură ce înaintam prin ceață începusem să mă întreb dacă locul acela cu iz de primăvară era real sau doar o închipuire. Și totuși, îmi aminteam ceva esențial.

După ce ieșisem pe ușă, cu coada ochiului, prin ceață, apucasem să văd într-un colț o pancartă. Pe ea scria numele localului misterios în care fusesem. Se numea Spring.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022.

 

 

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments