O poveste a feminității. Spusă de un băiat

Poveștile lumii iau naștere din cele mai neașteptate detalii. Unele se transformă în legende, iar altele își schimbă complet forma și sensul, pe măsură ce sunt reinterpretate de miile de oameni care le-au ascultat.

Exploratorul britanic James Cook a vizitat arhipelagul Tonga din Oceanul Pacific în anii 1770. El a fost atât de încântat de modul în care a fost primit de localnici și de tradițiile lor, încât a schimbat numele arhipelagului în Insulele Prietenoase. Jurnalul său este plin de însemnări interesante, dar unul dintre motivele pentru care a rămas în memoria lumii este menționarea conceptului polinezian de „tapua”. Acest cuvânt avea mai multe înțelesuri și făcea referire atât la sângele menstrual, cât și la sacralitate. Originea lui era una foarte veche, iar sensul său indica existența a ceva sacru, de valoare, minunat, magic.

Cu timpul, cuvântul tapua s-a transformat în cuvântul tabú și a devenit mai degrabă un termen folosit pentru o interdicție sau pentru a evita un subiect. Sau folosit pentru a numi ceva despre care nici nu poate fi vorbit, din motive în special morale. Iar un astfel de subiect despre care, în general, nu poate fi vorbit este chiar cel care a stat la baza cuvântului tabú. Adică perioadele menstruale.

Din cele mai vechi timpuri, popoarele lumii au tratat în mod diferit menstruația și începutul pubertății.

În societatea hawaiană de dinainte de creștinism, menstruația era văzută ca perioada cea mai sacră pentru o femeie. Se credea că femeile dobândeau o putere spirituală atât de mare, încât bărbații din jurul lor nu puteau să gestioneze această forță.

În alte tradiții, prima menstruație din viața unei femei era văzută ca un motiv de sărbătoare și tratată ca atare. De exemplu, în rândul triburilor native nord-americane exista o ceremonie numită The Sunrise Ceremony în care aveau loc anumite ritualuri, iar fetele din trib primeau și ofereau daruri. Indienii nativi nord-americani considerau acest moment unul foarte important și îl sărbătoreau prin dansuri specifice, cum ar fi Dansul Florilor sau Ch’ilwa:l.

Un eveniment similar avea loc și în Fiji, acolo unde, în a patra zi de la prima menstruație, se sărbătorea ‘tunudra’ sau intrarea fetei în rândul femeilor. La fel, în sudul Indiei exista tradiția numită Ritusuddhi sau Ritu Kala Samskara care se sărbătorea prin costume specifice, cadouri și dansuri.

În tribul amazonian Tikuna exista o ceremonie numită Pelazon care avea loc la un an de la venirea primei menstruații. Aceasta dura trei zile și consta în ritualuri, dansuri și preparate culinare specifice. Această ceremonie avea loc după ce fetele erau trimise o perioadă de timp să învețe anumite aspecte legate de istoria și cultura tribului. O parte din aceste tradiții încă s-au mai păstrat până în zilele noastre, dar la o scară foarte redusă.

Aceste tradiții, însă, au fost unele destul de izolate. Istoria lumii a tratat menstruația mai degrabă ca pe ceva rușinos decât ca pe un motiv de sărbătoare.

Încă din Egiptul antic, o inscripție de pe templul Hathor din Edfu consemna o listă cu diferiți zei și lucrurile pe care aceștia le detestau. În dreptul unuia dintre ei era menționat chiar faptul că nu îi plăceau femeile aflate la menstruație.

De-a lungul istoriei, s-au format o mulțime de mituri despre acest subiect. Plinius cel Bătrân considera că eventualul contact cu menstruația ofilea florile, usca recoltele și făcea ca fructele pomilor să cadă. În același timp, considera că aceasta avea și niște proprietăți magice, iar grindina și furtunile erau alungate dacă sângele menstrual era expus fulgerelor.

Evul Mediu a adus păreri și mai confuze. Se credea că relațiile sexuale din perioada menstruației dădeau naștere la copii cu malformații, iar sângele menstrual era ceva extrem de periculos. Totuși, existau și persoane, cum ar fi Hildegard von Bingen, care susțineau că menstruația ar putea vindeca anumite boli și în special lepra.

O mulțime de povești din tradiții diverse sunt relatate în diverse cărți. Pe unele din acestea m-am uitat și eu și aș recomanda aici: The Curse – A Cultural History of Menstruation de Janice Delaney, The curse of Eve, the wound of the hero blood, gender, and medieval literature de Peggy McCracken și Blood, Bread, and Roses – How Menstruation Created the World de Judy Grahn.

Cu tot acest istoric în spate, nu e de mirare că în societatea actuală încă mai există o mulțime de mituri și superstiții care mai de care mai bizare.

În anumite locuri din Malawi, oamenii încă mai consideră că dacă mergi în spatele unei femei aflate la menstruație vei avea probleme grave cu dinții. Iar în anumite comunități din Burundi, contactul cu o femeie la ciclu poate avea consecințe mortale pentru membrii familiei tale.

În Nepal, există o tradiție numită chhaupadi. Fetele aflate la menstruație, pe perioada acesteia, sunt trimise în izolare în niște barăci. Se crede că, altfel, vor aduce ghinion și probleme de sănătate familiei.

Situația e cu atât mai gravă cu cât țările sunt mai sărace. De exemplu, studiile UNICEF arată că un număr semnificativ de fete din Africa lipsesc de la școală în perioadele menstruale. Acest lucru se petrece pentru că nu există acces la produse corespunzătoare de igienă intimă. În plus, prețul absorbantelor și tampoanelor este mult prea mare pentru multe dintre aceste familii.

Pe glob, într-un număr surprinzător de mare de țări, produsele pentru menstruație sunt încă considerate „articole de lux neesențiale”. Mai mult, în unele state, prezervativele și pastilele pentru îmbunătățirea performanțelor sexuale nu sunt impozitate, în timp ce tampoanele, cupele menstruale și alte produse de igienă necesare sunt.

Mai mult, educația pe acest subiect este extrem de precară. Un studiu publicat de BMJ Open și menționat de UNICEF, la care au participat 100.000 de fete din India, arată că aproape 50.000 dintre acestea (deci jumătate) nu știau despre existența ideii de menstruație până când nu au avut-o prima dată.

Dacă în anumite țări din Africa poate deveni o problemă de viață și de moarte, în țările mai dezvoltate vorbim în special de un impact asupra desfășurării normale a vieții, atât psihic, cât și social.

Pentru că sunt interesat de călătorii, am aflat de curând de existența cupelor menstruale și cum pot ele să ajute atât în călătorii, cât și în viața de zi cu zi.

Femi.Eko® este un brand danez care invită femeile moderne din România să descopere produse sustenabile, de igienă feminină, create cu grijă. Cupele lor menstruale, chiloții menstruali și absorbantele reutilizabile fac ușor gestionabile și confortabile toate tipurile de flux menstrual. Acestea oferă protecție și în cazul incontinenței urinare, secrețiilor zilnice și transpirației abundente.

O cupa menstruală Femi.Eko® este un produs intim feminin din silicon medical. Aceasta înlocuiește clasicele tampoane sau absorbante în perioada menstruației. Dacă este folosită corect, este cel mai eficient produs pentru a colecta sângele, fără a fi perturbate activitățile zilnice.

În plus, cupa este economică datorită faptului că este refolosibilă și poate fi spălată, dezinfectată și folosită la ciclul menstrual următor.

Unul din cele mai importante lucruri la produsele Femi.Eko® este acela că sunt sustenabile.

Într-o viață, o femeie va consuma în medie 10.000 de tampoane de unică folosință, care se vor descompune în aproximativ 500 de ani. În plus, un pachet de tampoane convenționale conține echivalentul a 5 pungi de plastic. Tampoanele și absorbantele de unică folosință generează 200.000 de tone de deșeuri pe an. Iar asta nu e tot. Mai multe substanțe chimice toxice cunoscute (cum ar fi dioxina, un puternic cancerigen) se găsesc în produsele convenționale de unică folosință.

În schimb, durata de viață a unei cupe menstruale poate salva mai mult de 2.500 de produse de unică folosință de a ajunge la gropile de gunoi. Iar produsele reutilizabile durează în general în jur de cinci ani, în timp ce cupa menstruală poate dura un deceniu.

Sunt de părere că poveștile viitorului vor fi unele despre o lume sustenabilă, în care oamenii vor comunica deschis despre toate problemele lor. Una în care anumite subiecte nu vor mai fi considerate tabú doar pentru că nu ne place să vorbim despre ele. Și fiecare cred că putem face ceva în aces sens, atât pentru a avea noi o viață mai bună, cât și cei din jurul nostru.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2022.