Poveștile lumii iau naștere din cele mai neașteptate detalii. Unele se transformă în legende, iar altele își schimbă complet forma și sensul, pe măsură ce sunt reinterpretate de miile de oameni care le-au ascultat.

Exploratorul britanic James Cook a vizitat arhipelagul Tonga din Oceanul Pacific în anii 1770. El a fost atât de încântat de modul în care a fost primit de localnici și de tradițiile lor, încât a schimbat numele arhipelagului în Insulele Prietenoase. Jurnalul său este plin de însemnări interesante, dar unul dintre motivele pentru care a rămas în memoria lumii este menționarea conceptului polinezian de „tapua”. Acest cuvânt avea mai multe înțelesuri și făcea referire atât la sângele menstrual, cât și la sacralitate. Originea lui era una foarte veche, iar sensul său indica existența a ceva sacru, de valoare, minunat, magic.

Cu timpul, cuvântul tapua s-a transformat în cuvântul tabú și a devenit mai degrabă un termen folosit pentru o interdicție sau pentru a evita un subiect. Sau folosit pentru a numi ceva despre care nici nu poate fi vorbit, din motive în special morale. Iar un astfel de subiect despre care, în general, nu poate fi vorbit este chiar cel care a stat la baza cuvântului tabú. Adică perioadele menstruale.

Din cele mai vechi timpuri, popoarele lumii au tratat în mod diferit menstruația și începutul pubertății.

În societatea hawaiană de dinainte de creștinism, menstruația era văzută ca perioada cea mai sacră pentru o femeie. Se credea că femeile dobândeau o putere spirituală atât de mare, încât bărbații din jurul lor nu puteau să gestioneze această forță.

În alte tradiții, prima menstruație din viața unei femei era văzută ca un motiv de sărbătoare și tratată ca atare. De exemplu, în rândul triburilor native nord-americane exista o ceremonie numită The Sunrise Ceremony în care aveau loc anumite ritualuri, iar fetele din trib primeau și ofereau daruri. Indienii nativi nord-americani considerau acest moment unul foarte important și îl sărbătoreau prin dansuri specifice, cum ar fi Dansul Florilor sau Ch’ilwa:l.

Un eveniment similar avea loc și în Fiji, acolo unde, în a patra zi de la prima menstruație, se sărbătorea ‘tunudra’ sau intrarea fetei în rândul femeilor. La fel, în sudul Indiei exista tradiția numită Ritusuddhi sau Ritu Kala Samskara care se sărbătorea prin costume specifice, cadouri și dansuri.

În tribul amazonian Tikuna exista o ceremonie numită Pelazon care avea loc la un an de la venirea primei menstruații. Aceasta dura trei zile și consta în ritualuri, dansuri și preparate culinare specifice. Această ceremonie avea loc după ce fetele erau trimise o perioadă de timp să învețe anumite aspecte legate de istoria și cultura tribului. O parte din aceste tradiții încă s-au mai păstrat până în zilele noastre, dar la o scară foarte redusă.

Aceste tradiții, însă, au fost unele destul de izolate. Istoria lumii a tratat menstruația mai degrabă ca pe ceva rușinos decât ca pe un motiv de sărbătoare.

Încă din Egiptul antic, o inscripție de pe templul Hathor din Edfu consemna o listă cu diferiți zei și lucrurile pe care aceștia le detestau. În dreptul unuia dintre ei era menționat chiar faptul că nu îi plăceau femeile aflate la menstruație.

De-a lungul istoriei, s-au format o mulțime de mituri despre acest subiect. Plinius cel Bătrân considera că eventualul contact cu menstruația ofilea florile, usca recoltele și făcea ca fructele pomilor să cadă. În același timp, considera că aceasta avea și niște proprietăți magice, iar grindina și furtunile erau alungate dacă sângele menstrual era expus fulgerelor.

Evul Mediu a adus păreri și mai confuze. Se credea că relațiile sexuale din perioada menstruației dădeau naștere la copii cu malformații, iar sângele menstrual era ceva extrem de periculos. Totuși, existau și persoane, cum ar fi Hildegard von Bingen, care susțineau că menstruația ar putea vindeca anumite boli și în special lepra.

O mulțime de povești din tradiții diverse sunt relatate în diverse cărți. Pe unele din acestea m-am uitat și eu și aș recomanda aici: The Curse – A Cultural History of Menstruation de Janice Delaney, The curse of Eve, the wound of the hero blood, gender, and medieval literature de Peggy McCracken și Blood, Bread, and Roses – How Menstruation Created the World de Judy Grahn.

Cu tot acest istoric în spate, nu e de mirare că în societatea actuală încă mai există o mulțime de mituri și superstiții care mai de care mai bizare.

În anumite locuri din Malawi, oamenii încă mai consideră că dacă mergi în spatele unei femei aflate la menstruație vei avea probleme grave cu dinții. Iar în anumite comunități din Burundi, contactul cu o femeie la ciclu poate avea consecințe mortale pentru membrii familiei tale.

În Nepal, există o tradiție numită chhaupadi. Fetele aflate la menstruație, pe perioada acesteia, sunt trimise în izolare în niște barăci. Se crede că, altfel, vor aduce ghinion și probleme de sănătate familiei.

Situația e cu atât mai gravă cu cât țările sunt mai sărace. De exemplu, studiile UNICEF arată că un număr semnificativ de fete din Africa lipsesc de la școală în perioadele menstruale. Acest lucru se petrece pentru că nu există acces la produse corespunzătoare de igienă intimă. În plus, prețul absorbantelor și tampoanelor este mult prea mare pentru multe dintre aceste familii.

Pe glob, într-un număr surprinzător de mare de țări, produsele pentru menstruație sunt încă considerate „articole de lux neesențiale”. Mai mult, în unele state, prezervativele și pastilele pentru îmbunătățirea performanțelor sexuale nu sunt impozitate, în timp ce tampoanele, cupele menstruale și alte produse de igienă necesare sunt.

Mai mult, educația pe acest subiect este extrem de precară. Un studiu publicat de BMJ Open și menționat de UNICEF, la care au participat 100.000 de fete din India, arată că aproape 50.000 dintre acestea (deci jumătate) nu știau despre existența ideii de menstruație până când nu au avut-o prima dată.

Fie că vorbim despre România sau despre țări mai mult sau mai puțin dezvoltate decât ea, zilele de menstruație au un impact asupra oricărei femei. Dacă în anumite țări din Africa poate deveni o problemă de viață și de moarte, în țările mai dezvoltate vorbim în special de un impact asupra desfășurării normale a vieții, atât psihic, cât și social.

Să luăm un exemplu. Să zicem că o femeie oarecare din România (să o numim Ioana) are de ținut o prezentare. În timp ce se ridică să prezinte pitch-ul la care a lucrat toată noaptea, simte că are un flux abundent și e în pericol să se păteze. Tot ce poate să facă e să se roage că nu va ajunge pe haine sau că va avea noroc și va trece neobservată. Într-un context social rigid, acest lucru chiar ar putea avea repercursiuni. În plus, încrederea în sine pe parcursul acelei prezentări ar scădea, probabil, dramatic, iar rezultatul ar fi unul nesatisfăcător.

Acum, după ce m-am mai documentat pe acest subiect, pot spune că în viața unui bărbat nu există așa ceva. Și aici mă refer la acest stres suplimentar și acea frică și rușine. Recunosc că, poate, nici eu nu eram conștient de asta. În plus, lipsa de încredere se poate transforma și într-o pierdere a unor oportunități, pe lângă una financiară. Mă refer aici la abonamente la săli de sport nefolosite full, la zile de training anulate sau la bani cheltuiți în fiecare lună pe produse ce ajung la groapa de gunoi.

Îmi place să călătoresc destul de mult. M-am întrebat de multe ori dacă o fată ar putea să călătorească la fel, cu aceeași ușurință cu care o fac eu, indiferent de momentul zilei, al săptămânii sau al lunii. Motivul este acela că, așa cum chiar ele îmi spuneau, uneori este mai dificil.

Așa am aflat de curând de existența cupelor menstruale și cum pot ele să ajute atât în călătorii, cât și în viața de zi cu zi.

cupa menstruala Femi.Eko®

Femi.Eko® este un brand danez care invită femeile moderne din România să descopere produse sustenabile, de igienă feminină, create cu grijă. Cupele lor menstruale, chiloții menstruali și absorbantele reutilizabile fac ușor gestionabile și confortabile toate tipurile de flux menstrual. Acestea oferă protecție și în cazul incontinenței urinare, secrețiilor zilnice și transpirației abundente.

O cupa menstruală Femi.Eko® este un produs intim feminin din silicon medical. Aceasta înlocuiește clasicele tampoane sau absorbante în perioada menstruației. Dacă este folosită corect, este cel mai eficient produs pentru a colecta sângele, fără a fi perturbate activitățile zilnice.

În plus, cupa este economică datorită faptului că este refolosibilă și poate fi spălată, dezinfectată și folosită la ciclul menstrual următor.

cupa menstruala Femi.Eko®

Utilizarea cupei menstruale nu este un lucru dificil. Eu, evident că nu pot să dau sfaturi din experiența proprie, dar, ce pot face în schimb, este să mă bazez pe numărul mare de persoane care le-au folosit și care și-au îmbunătățit viața.

Probabil că Ioana, femeia din exemplul meu de mai sus, dacă ar fi folosit o cupă menstruală, ar fi ținut prezentarea cu o mult mai mare încredere. De multe ori, diferența dintre un pitch reușit și unul eșuat ține doar de încredere. Iar un rezultat de succes poate să dea naștere apoi unor alte oportunități. Poate că nu și-ar mai fi anulat nici zile de training și nici nu ar mai fi renunțat să folosească abonamentul la sală în fiecare zi. Ar fi trăit o viață #FARASTOP.

Unul din cele mai importante lucruri la produsele Femi.Eko® este acela că sunt sustenabile. Asta m-a impresionat foarte mult.

Într-o viață, o femeie va consuma în medie 10.000 de tampoane de unică folosință, care se vor descompune în aproximativ 500 de ani. În plus, un pachet de tampoane convenționale conține echivalentul a 5 pungi de plastic. Tampoanele și absorbantele de unică folosință generează 200.000 de tone de deșeuri pe an. Iar asta nu e tot. Mai multe substanțe chimice toxice cunoscute (cum ar fi dioxina, un puternic cancerigen) se găsesc în produsele convenționale de unică folosință.

În schimb, durata de viață a unei cupe menstruale poate salva mai mult de 2.500 de produse de unică folosință de a ajunge la gropile de gunoi. Iar produsele reutilizabile durează în general în jur de cinci ani, în timp ce cupa menstruală poate dura un deceniu.

Sunt de părere că poveștile viitorului vor fi unele despre o lume sustenabilă, în care oamenii vor comunica deschis despre toate problemele lor. Una în care anumite subiecte nu vor mai fi considerate tabú doar pentru că nu ne place să vorbim despre ele. Și fiecare cred că putem face ceva în aces sens, atât pentru a avea noi o viață mai bună, cât și cei din jurul nostru.

Acest articol a fost scris pentru competiția Spring SuperBlog 2022.

5 1 vote
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
6 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Adina

Te felicit pentru articolul foarte educativ și , totodată, plin de empatie pentru femeile de pretutindeni. Foarte rar mi-a fost dat să citesc astfel de articole scrise cu atâta respect. Chapeau, monsieur! Ai dat dovadă atât de maturitate, cât și de bărbăție. Felicitări!

Ralu

Andrei, felicitari pt articol! Nu doar ca este curat dpdv al limbii noastre dragi (fara limbaj de lemn, fara vorbire orala transpusa in scris, fara psihologie inversa, fara bleah/cah), dar faptul ca te-ai documentat si ai expus ideile cu empatie, releva atat seriozitatea ta fata de subiect, cat si maturitatea!

Ralu

Daaaa!!! 😀
A fost genul de articol pe gustul meu: documentat, info reale prezentate fain!
Felicitari inca o data! Pacat ca nu a fost apreciat la adevarata valoare!
Dar noi (eu si fetele mele) te aplaudam! 😛

Oana

Am citit cu placere articolul si am invatat o gramada de lucruri noi despre misticul propriei feminitati!